Cuvinte pentru ...

Puterea unei mărturii personale

Elder Dieter F. Uchtdorf
din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Mărturia noastră personală fermă ne va motiva să ne schimbăm pe noi şi apoi să binecuvântăm lumea.

Elder Dieter F. UchtdorfÎn Cartea lui Mormon, citim despre tânărul Nefi, căruia Domnul i-a poruncit să construiască o corabie. El a vrut să se supună imediat poruncii, dar fraţii lui erau sceptici. „Şi atunci când fraţii mei au văzut că mă pregăteam să construiesc o corabie“, a scris el, „au început să cârtească împotriva mea, zicând: Fratele nostru este nebun, căci el crede că poate să construiască o corabie; da, şi crede, de asemenea, că poate să treacă peste apele acestea mari“ (1 Nefi 17:17).

Dar Nefi nu s-a descurajat. Nu avea experienţă în construirea corăbiilor, dar avea puternica mărturie personală că „Domnul [are] să pregătească o cale ca ei [să] îndeplinească lucrurile pe care El le-a poruncit“ (1 Nefi 3:7). Cu această mărturie puternică şi cu acestă motivaţie în inimă, Nefi a construit a corabie cu care au traversat apele cele mari, în ciuda opoziţiei puternice manifestată de fraţii săi necredincioşi.

Permiteţi-mi să împărtăşesc cu dumneavoastră o experienţă personală din tinereţea mea despre puterea motivelor drepte.

După tulburările provocate de cel de-al doilea război mondial, familia mea a rămas în final în Germania de Est, ocupată de ruşi. Când am început şcoala primară a trebuit să învăţ limba rusă ca prima mea limbă străină. Mi s-a părut dificil, din cauza alfabetului chirilic, dar pe măsură ce timpul trecea am început să învăţ limba destul de bine.

Când am împlinit 11 ani, a trebuit să părăsim Germania de Est din cauza vederilor politice ale tatălui meu. Acum mergeam la şcoală în Germania de Vest care, pe vremea aceea, era sub ocupaţie americană. Acolo, li se cerea copiilor la şcoală să înveţe limba engleză, nu rusă. Să învăţ rusă fusese greu, dar să învăţ engleză mi se părea imposibil. Credeam că gura mea nu era făcută să vorbească limba engleză. Profesorii s-au străduit cu mine. Părinţii mei au suferit. Iar eu am ştiut, fără doar şi poate, că engleza nu era limba mea.

Dar apoi, ceva s-a schimbat în viaţa mea de tânăr. Aproape zilnic, mergeam cu bicicleta la aeroport şi priveam avioanele decolând şi aterizând. Am citit, am studiat şi am învăţat tot ce am putut găsi despre aviaţie. Dorinţa mea cea mai mare era să devin pilot. Deja mă puteam vedea pe mine însumi în carlinga unui avion civil, de linie sau într-un avion militar de luptă. Simţeam, în adâncul inimii, că aceasta era profesia pe care trebuia să o urmez!

Apoi, am aflat că, pentru a deveni pilot, trebuia să vorbesc engleza. Peste noapte, spre marea surpriză a tuturor, gura mea parcă se schimbase. Am fost capabil să învăţ limba engleză. A mai fost nevoie de multă muncă, stăruinţă şi răbdare, dar am fost capabil să învăţ limba engleză!

De ce? Datorită unui motiv drept şi puternic!

Gândurile şi opiniile noastre ne influenţează în cele din urmă faptele. Mărturia despre adevărul Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos este cea mai puternică forţă care ne motivează în vieţile noastre. Isus a subliniat în mod repetat puterea gândurilor bune şi a motivelor corecte: „Întoarce-te către Mine în fiecare gând; nu te îndoi, nu te teme“ (D&L 6:36).

Mărturia despre Isus Hristos şi despre Evanghelia restaurată ne va ajuta în vieţile noastre să învăţăm despre planul special pe care-l are Dumnezeu pentru noi şi, apoi, să acţionăm conform acestuia. Ea ne asigură de realitatea, adevărul şi bunătatea lui Dumnezeu, de învăţăturile şi ispăşirea lui Isus Hristos şi de chemarea divină a profeţilor din zilele din urmă. Mărturia noastră ne motivează să trăim corect şi, trăind corect, mărturia noastră va deveni mai puternică.
Ce este o mărturie?

O definiţie a mărturiei este „o dovadă solemnă despre adevărul unui lucru“, derivând din cuvântul latin testimonium şi cuvântul testi, care înseamnă „martor“ („Testimony“, http: http://www.reference.com/browse/wiki/ Testimony; Merriam-Webster’s Collegiate Dictionary, a 11-a ediţie, [2003], „testimony“, p. 1291).

Pentru membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, termenul mărturie este un cuvânt alinător şi familiar din exprimarea noastră religioasă. Sună tandru şi drăgăstos. Există întotdeauna o anumită sfinţenie în el. Când vorbim despre mărturie, ne referim mai degrabă la sentimentele din inima şi mintea noastră decât la o acumulare de fapte logice care nu conduc la nici un rezultat. Este un dar al Spiritului, o mărturie de la Duhul Sfânt că anumite concepte sunt adevărate.

O mărturie este o cunoaştere sigură sau o asigurare, de la Duhul Sfânt, despre adevărul şi divinitatea lucrării Domnului în aceste zile din urmă. O mărturie este „convingerea sigură, vie şi dinamică despre adevărul revelat în Evanghelia lui Isus Hristos“ (Marion G. Romney, „How to Gain a Testimony“, New Era, Mai 1976, p. 8, subliniere adăugată).

Când ne depunem mărturia, declarăm adevărul absolut al mesajului Evangheliei. Într-o vreme în care mulţi percep adevărul ca fiind ceva relativ, o declaraţie despre adevărul absolut nu este foarte populară, nici nu pare corectă sau oportună din punct de vedere politic. Mărturiile despre lucruri aşa cum „sunt ele într-adevăr“ (Iacov 4:13), sunt îndrăzneţe, adevărate şi vitale deoarece au consecinţe eterne pentru omenire. Satanei nu îi pasă dacă noi declarăm mesajul credinţei noastre şi al doctrinei Evangheliei într-un mod schimbător, depinzând de împrejurări. Convingerea noastră fermă despre adevărul Evangheliei reprezintă o ancoră în vieţile noastre, este neclintită şi de încredere, precum Steaua Polară. O mărturie este ceva foarte personal şi poate fi puţin diferită pentru fiecare dintre noi, deoarece fiecare este o persoană unică. Totuşi, o mărturie despre Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos va include întotdeauna aceste adevăruri clare şi simple:

• Dumnezeu trăieşte, El este Tatăl nostru iubitor din Cer şi noi suntem copiii Lui.
• Isus Hristos este Fiul Dumnezeului Cel Viu şi Salvatorul lumii.
• Joseph Smith este profetul lui Dumnezeu prin care Evanghelia lui Isus Hristos a fost restaurată în zilele din urmă.
• Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu.
• Preşedintele Gordon B. Hinckley, consilierii săi şi membrii Cvorumului Celor Doisprezece Apostoli sunt profeţi, văzători şi revelatori în zilele noastre.

Pe măsură ce acumulăm o tot mai mare cunoaştere despre aceste adevăruri şi despre planul salvării prin puterea Duhului Sfânt, vom putea „cunoaşte adevărul tuturor lucrurilor“ (Moroni 10:5).
Cum obţinem o mărturie?

Cu toţii ştim că este mai uşor să vorbim despre o mărturie decât să o obţinem. Procesul prin care se poate primi o mărturie se bazează pe legea recoltei: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera“ (Galateni 6:7). Nici un lucru bun nu se obţine fără efort şi sacrificiu. Dacă trebuie să lucrăm din greu pentru a obţine o mărturie, acest lucru ne va face pe noi şi mărturia noastră mai puternici. Dacă ne depunem mărturia, ea va creşte.

O mărturie este cea mai preţioasă avere, deoarece nu este obţinută numai prin logică sau raţiune, nu poate fi cumpărată cu bogăţii pământeşti şi nu poate fi oferită ca dar sau moştenită de la strămoşi. Nu putem depinde de mărturia altor oameni. Trebuie să cunoaştem pentru noi înşine. Preşedintele Gordon B. Hinckley a spus: „Fiecare sfânt sau sfântă din zilele din urmă are responsabilitatea de a cunoaşte pentru el însuşi sau pentru ea însăşi cu certitudine, dincolo de orice îndoială, că Isus este Fiul viu, înviat, al Dumnezeului Cel Viu“ („Fear Not to Do Good,“ Ensign, mai 1983, p. 80).

Sursa acestei cunoaşteri sigure şi a convingerii ferme este revelaţia divină, „căci mărturia lui Isus este duhul proorociei“ (Apocalipsa 19:10).

Primim această mărturie când Duhul Sfânt vorbeşte spiritului din interiorul nostru. Vom primi o certitudine calmă şi neclintită, care va fi sursa şi convingerea mărturiei noastre, indiferent de cultura, rasa, limba sau nivelul nostru social şi economic. Aceste îndemnuri ale Spiritului, mai degrabă decât numai logica umană, vor constitui adevărata fundaţie pe care va fi clădită mărturia noastră.

Baza acestei mărturii vor fi întotdeauna credinţa şi cunoaşterea lui Isus Hristos şi a misiunii Sale divine, care a spus în scripturi despre El Însuşi: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa“ (Ioan 14:6).

Deci, cum primim o mărturie personală bazată pe mărturia Duhului Sfânt? Modelul este stabilit în scripturi.

În primul rând: Dorinţa de a crede. Cartea lui Mormon ne încurajează: „Dacă [vă] veţi trezi şi vă veţi deştepta aptitudinile, chiar pentru a pune la încercare cuvintele mele şi dacă dovediţi un pic de credinţă, da, chiar dacă [voi] nu faceţi nimic mai mult decât să doriţi să credeţi“ (Alma 32:27).

Unii spun: „Nu pot crede; nu sunt o persoană religioasă“. Gândiţi-vă doar, Dumnezeu ne-a promis ajutor divin, chiar dacă noi avem numai dorinţa de a crede, dar trebuie să fie o dorinţă adevărată, şi nu una prefăcută.

În al doilea rând: Cercetaţi scripturile. Puneţi-vă întrebări; studiaţi-le, cercetaţi scripturile pentru a găsi răspunsuri. Din nou, Cartea lui Mormon are un sfat bun pentru noi: „Dacă [voi] faceţi loc ca o sămânţă să fie plantată în inima voastră“, studiind sârguincios cuvântul lui Dumnezeu, sămânţa bună „va începe să crească înăuntrul piepturilor voastre“ dacă voi nu vă împotriviţi prin necredinţa voastră. Această sămânţă bună [vă] va „lărgi sufletul“ şi [vă] va „lumina înţelegerea“ (Alma 32:28).

În al treilea rând: Faceţi voia lui Dumnezeu; ţineţi poruncile. Nu este suficient să intrăm într-o dispută şcolărească dacă vrem să cunoaştem noi înşine că împărăţia lui Dumnezeu a fost restaurată pe pământ. De asemenea, studiul obişnuit nu este suficient. Trebuie să acţionăm noi înşine şi aceasta înseamnă să învăţăm şi, apoi, să facem voia lui Dumnezeu.

Trebuie să venim la Hristos şi să urmăm învăţăturile Lui. Salvatorul ne-a învăţat: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine“ (Ioan 7:16-17, subliniere adăugată). Şi El a spus: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele“ (Ioan 14:15).

În al patrulea rând: Cugetaţi, postiţi şi rugaţi-vă. Pentru a primi cunoaştere de la Duhul Sfânt trebuie s-o cerem de la Tatăl Ceresc. Trebuie să credem că Dumnezeu ne iubeşte şi că El ne va ajuta să recunoaştem îndemnurile Duhului Sfânt. Cartea lui Mormon ne aminteşte:

„Când [veţi] citi aceste lucruri, să vă aduceţi aminte cât de bun a fost Domnul cu copiii oamenilor de la crearea lui Adam şi chiar până la timpul când [voi] veţi primi aceste lucruri şi să le cântăriţi în inimile voastre.

Să-L întrebaţi pe Dumnezeu, Tatăl Veşnic, în numele lui Hristos, dacă aceste lucruri nu sunt adevărate; şi dacă [voi] veţi întreba cu inima sinceră, cu intenţie adevărată, având credinţă în Hristos, El vă va arăta adevărul prin puterea Duhului Sfânt“ (vezi Moroni 10:3-5).

Iar profetul Alma a spus:

„Vă mărturisesc vouă că lucrurile despre care am vorbit sunt adevărate. Şi cum credeţi voi că ştiu despre adevărul lor?

Iată, am postit şi m-am rugat… ca să cunosc aceste lucruri eu însumi. Căci Domnul Dumnezeu mi le-a făcut cunoscute mie prin Spiritul Lui Sfânt; şi acesta este spiritul revelaţiei care este în mine“ (vezi Alma 5:45-46).

Dragii mei fraţi şi surori, Alma a primit mărturia lui postind şi rugându-se cu mai mult de 2000 de ani în urmă, iar noi putem avea astăzi aceeaşi experienţă sacră.
La ce este bună o mărturie?

O mărturie asigură perspectiva corectă, motivaţia şi fundaţia solidă pe care să ne clădim o viaţă cu un scop şi să ne desăvârşim. Este o sursă constantă de încredere, un tovarăş adevărat şi credincios la vreme bună şi la vreme rea. O mărturie ne oferă motive să sperăm şi să ne bucurăm. Ne ajută să cultivăm un spirit de optimism şi de fericire şi ne permite să ne bucurăm de frumuseţile naturii. O mărturie ne motivează să alegem ceea ce este drept întotdeauna şi în toate împrejurările. Ne motivează să ne apropiem de Dumnezeu, permiţându-I Lui să se apropie de noi (vezi Iacov 4:.

Mărturia noastră personală este un scut protector şi, ca o bară de fier, ne îndrumă în siguranţă prin întuneric şi confuzie.

Mărturia lui Nefi i-a dat curajul să rămână neclintit şi să fie considerat unul dintre cei care s-au supus Domnului. El nu a cârtit, nu s-a îndoit sau temut în nici o împrejurare. Când vremurile au fost grele el a spus: „Mă voi duce şi voi face [lucrurile] pe care Domnul [le-a] poruncit, căci eu ştiu că Domnul va pregăti o cale [pentru îndeplinirea lor]“ (1 Nefi 3:7).

Aşa cum Domnul l-a cunoscut pe Nefi, la fel Dumnezeu ne cunoaşte şi ne iubeşte pe noi. Acesta este timpul nostru; acestea sunt zilele noastre. Ne aflăm acolo unde trebuie să acţionăm. Mărturia noastră personală fermă ne va motiva să ne schimbăm pe noi şi, apoi, să binecuvântăm lumea. Mărturisesc despre aceasta şi vă las binecuvântările mele în calitate de apostol al Domnului, în numele lui Isus Hristos, amin.

Ispăşirea vă poate asigura pacea şi fericirea

Elder Richard G. Scott
din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Adevărata şi durabila fericire, însoţită de tăria, curajul şi abilitatea de a depăşi cele mai mari dificultăţi, va veni pe măsură ce vă focalizaţi viaţa asupra lui Isus Hristos.

Elder Richard G. ScottTatăl nostru din Cer doreşte ca fiecare dintre noi să se bucure de pace şi fericire în timpul vieţii muritoare. Învăţătorul nostru, Isus Hristos, şi profeţii Săi ne-au învăţat cum să avem acea pace şi fericire, chiar şi într-o lume care este mai provocatoare ca niciodată, cu conflicte care sporesc şi cu o concentrare intensă a ispitelor ademenitoare.

Voi ilustra mai întâi modalitatea greşită de a găsi pace şi fericire iar, apoi, modalitatea potrivită, folosind analogia escaladării unei stânci. Sunt acei oameni care încearcă să escaladeze o stâncă dificilă printr-o metodă numită „solo“. Ei urcă singuri, fără echipament, fără colegi sau fără vreo protecţie sigură. Ei se bazează pe propria lor aptitudine şi competenţă. O fac pentru senzaţiile vieţii trăite la un nivel înalt de risc. Fac acest lucru în ciuda probabilităţii că, în timp, vor cădea şi se vor răni grav sau îşi vor pierde viaţa. Ei se aseamănă cu mulţi dintre aceia care întâmpină provocările şi ispitele vieţii fără siguranţa pe care o oferă ţinerea poruncilor lui Dumnezeu, îndrumaţi de Spiritul Sfânt. În lumea dificilă a zilei de astăzi, ei vor încălca, aproape sigur, legi foarte importante, fapt ce va conduce la consecinţe dureroase, distructive. Nu faceţi „solo“ în viaţă. Aproape sigur veţi cădea în nelegiuire.

Există o modalitate mai sigură de a escalada. Când o pereche de căţărători abordează o ascensiune dificilă, conducătorul escaladează peretele fixând pitoane la distanţe scurte. Frânghia lui sau a ei este prinsă de piton cu ajutorul unei carabine. Siguranţa este asigurată de către un coleg, numit secund, care stă într-un loc foarte sigur. Conducătorul este protejat pe măsură ce al doilea asigură frânghia, ceea ce înseamnă că acesta din urmă controlează cu atenţie modul în care frânghia este poziţionată. În acest fel, conducătorul este protejat în timp ce escaladează. Dacă din greşeală se face un pas greşit, pitonul va asigura protecţia în cazul căzăturii. Cel de-al doilea căţărător nu numai că-l protejează pe conducător, dar îl şi încurajează cu semnale şi comentarii pe măsură ce comunică unul cu celălalt. Obiectivul lor este acela de a avea o experienţă sigură, antrenantă, obţinută prin depăşirea unei provocări semnificative. Ei folosesc tehnici şi echipamente care sunt testate şi dovedite a fi bune. Echipamentul de bază conţine un ham de siguranţă, o frânghie solidă, diferite pitoane care sunt fixate pe suprafaţa stâncii, un săculeţ cu pudră care să ajute la îmbunătăţirea prinderii şi bocanci potriviţi sau o încălţăminte specială pe care conducătorul s-o poată folosi pentru a se prinde de suprafaţa peretelui abrupt.

Echipa a studiat regulile şi tehnicile de căţărare. Au fost instruiţi de căţărători experimentaţi şi s-au antrenat pentru a deveni familiarizaţi cu mişcările specifice şi cu utilizarea echipamentului. Ei şi-au planificat un traseu şi au hotărât cum vor conlucra. După ce conducătorul a urcat suficient de mult şi a găsit un loc bun care este foarte sigur, el sau ea asigură frânghia până când al doilea căţărător urcă secţiunea dintre două puncte de siguranţă sau urmează lungimea frânghiei care a fost poziţionată. După ce conducătorul este ajuns, procesul se repetă. Unul asigură frânghia, timp în care celălalt escaladează fixând pitoane la distanţe scurte ca măsură de protecţie în cazul unei căderi accidentale. Deşi din punct de vedere tehnic escaladarea pare să fie un lucru riscant şi periculos, aceste precauţii asigură o experienţă antrenantă, sigură care este realizată prin urmarea principiilor corecte.

În viaţa reală, pitoanele sunt reprezentate de legile lui Dumnezeu care vă oferă protecţie împotriva tuturor provocărilor de care veţi avea parte. Frânghia şi carabinele care o fixează de pitoane reprezintă supunerea faţă de aceste porunci. După ce învăţaţi aceste porunci, continuaţi să le puneţi în practică şi alcătuiţi un plan pentru a evita pericolul şi, astfel, veţi avea mijloacele sigure pentru a obţine protecţie împotriva ispitelor lui Satana. Vă veţi dezvolta tăria de caracter care vă va întări împotriva păcatului. Dacă faceţi o mişcare greşită, aceasta nu trebuie să fie o problemă permanentă datorită siguranţei sau ajutorului care vă este oferit prin intermediul pocăinţei.

Lăsaţi-L pe Salvator să fie „conducătorul“ dumneavoastră în viaţă. El a spus: „Eu sunt… Stânca cerului…; cine intră pe poartă şi urcă prin Mine nu va cădea niciodată“1. Mântuitorul vă va conduce în siguranţă peste cele mai dificile obstacole ale vieţii. Legile Sale sunt pitoane de protecţie absolut sigure care împrăştie teama şi asigură succesul într-o lume care fără ele este periculoasă. O astfel de viaţă vă va oferi, cu siguranţă, pace şi fericire.

Adevărata şi durabila fericire, însoţită de tăria, curajul şi abilitatea de a depăşi cele mai mari dificultăţi, va veni pe măsură ce vă focalizaţi viaţa asupra lui Isus Hristos. Supunerea faţă de învăţăturile Sale oferă o siguranţă progresivă în călătoria vieţii. Aceasta necesită efort. Deşi rezultatele imediate nu sunt garantate, există asigurarea că, atunci când Domnul crede de cuviinţă, soluţiile vor veni, pacea va domni şi fericirea va fi a dumneavoastră.

Provocările pe care le întâmpinaţi, experienţele pe care le aveţi care vă ajută să progresaţi sunt menite să fie scenete temporare interpretate pe scena unei vieţi de pace şi fericire continuă. Tristeţea, supărarea şi dezamăgirea sunt evenimente care fac parte din viaţă. Nu este menit ca acestea să fie partea principală a vieţii. Nu minimalizez cât de grele sunt unele dintre aceste evenimente. Când lecţia pe care trebuie s-o învăţaţi este foarte importantă, încercările pot să se întindă pentru o perioadă lungă de timp, însă nu trebuie să se accepte faptul că tot ceea ce faceţi se limitează la acestea. Viaţa dumneavoastră poate şi trebuie să vă aducă satisfacţii remarcabile. Înţelegerea dumneavoastră a legilor lui Dumnezeu şi modul în care le puneţi în practică sunt acelea care îi vor oferi vieţii dumneavoastră obiective glorioase, pe măsură ce dumneavoastră progresaţi şi cuceriţi dificultăţile vieţii. Această perspectivă limitează provocările la ceea ce sunt – experienţe care conduc la progres şi la realizări.

Domnul este atent la creşterea şi la dezvoltarea dumneavoastră personală. Progresul dumneavoastră este accelerat atunci când Îi permiteţi de bună voie să vă conducă în fiecare experienţă de creştere de care aveţi parte, indiferent dacă vă place sau nu să aveţi acea experienţă. Încredeţi-vă în Domnul. Cereţi să fiţi conduşi de Spirit pentru a cunoaşte voia Sa. Fiţi dornici s-o acceptaţi. În acel moment veţi fi pregătiţi pentru cea mai mare fericire şi pentru cele mai mari realizări din viaţa muritoare.

Pacea şi fericirea sunt fructele cele mai preţioase ale unei vieţi neprihănite. Ele sunt posibile doar datorită ispăşirii lui Isus Hristos. O să vă explic acest lucru.

Fiecare dintre noi face greşeli în viaţă. Acestea conduc la încălcarea legilor veşnice. Dreptatea este partea din planul fericirii al Tatălui din Cer care menţine ordinea. Ea este ca şi forţa gravitaţională pentru un căţărător, întotdeauna prezentă. Este o prietenă în cazul în care legile veşnice sunt respectate. Reacţionează în detrimentul dumneavoastră dacă ignoraţi legile. Dreptatea vă garantează că vă veţi primi binecuvântările pe care le dobândiţi datorită supunerii faţă de legile lui Dumnezeu. Dreptatea cere, de asemenea, ca fiecare lege încălcată să fie satisfăcută. Atunci când vă supuneţi legilor lui Dumnezeu sunteţi binecuvântaţi, însă nu puteţi să câştigaţi nici un credit suplimentar pentru a satisface legile pe care le încălcaţi. Dacă acest lucru nu este rezolvat, legile încălcate pot face ca viaţa dumneavoastră să fie jalnică şi vă vor împiedica să vă întoarceţi la Dumnezeu. Numai viaţa, învăţăturile şi, în mod special, ispăşirea lui Isus Hristos vă pot elibera din această situaţie care, fără ele, este critică.

Cererile dreptăţii pentru o lege încălcată pot fi satisfăcute cu ajutorul milei, care este dobândită prin pocăirea dumneavoastră continuă şi prin supunerea faţă de legile lui Dumnezeu. O astfel de pocăinţă şi de supunere sunt absolut esenţiale pentru ca ispăşirea să-şi îndeplinească miracolul complet în viaţa dumneavoastră. Mântuitorul poate să vă regleze contul cu dreptatea şi vă poate asigura iertarea prin intermediul căii miloase a pocăinţei dumneavoastră. Prin intermediul ispăşirii, dumneavoastră puteţi să trăiţi într-o lume în care dreptatea vă asigură de faptul că veţi păstra ceea ce aţi dobândit prin supunere. Prin mila Sa, puteţi să reparaţi consecinţele legilor încălcate.

Ispăşirea este un gest altruist cu consecinţe infinite, veşnice, realizat cu mult efort de către Fiul lui Dumnezeu, singur2. Prin aceasta, Salvatorul a rupt legăturile morţii. Ispăşirea justifică motivul pentru care, la sfârşit, vom fi judecaţi de către Mântuitor. Aceasta poate să prevină o veşnicie sub conducerea lui Satana. Ispăşirea deschide porţile exaltării pentru toţi cei care sunt demni de iertare prin intermediul pocăinţei şi supunerii.

Cumpănirea asupra măreţiei ispăşirii evocă cele mai profunde sentimente de evlavie, de recunoştinţă nespus de mare şi de umilinţă profundă. Aceste sentimente vă pot oferi o motivaţie puternică pentru a ţine poruncile Sale şi pentru a vă pocăi complet de greşeli, pentru a avea o pace şi o fericire mai mare.

Eu cred că indiferent de cât de sârguincios încercaţi, nu puteţi să înţelegeţi în totalitate, cu mintea dumneavoastră omenească, semnificaţia veşnică a ispăşirii şi nici cum a fost realizată aceasta. Noi putem doar să apreciem în cea mai mică măsură durerea, şi suferinţa Salvatorului sau cât de greu I-a fost Tatălui nostru din Cer să-Şi vadă Fiul trăind provocarea incomparabilă a ispăşirii Sale. Chiar şi aşa, dumneavoastră trebuie să studiaţi ispăşirea în mod conştiincios pentru a o înţelege cât de bine puteţi. Puteţi să învăţaţi ceea ce este necesar pentru a trăi în acord cu poruncile sale, pentru a vă bucura de pace şi fericire în viaţa muritoare. Vă puteţi califica împreună cu membrii familiei care sunt supuşi pentru a trăi pentru totdeauna alături de El şi de Tatăl dumneavoastră din Cer.

Lehi l-a învăţat pe fiul său, Iacov: „Nu este nici un trup care poate să locuiască în prezenţa lui Dumnezeu, decât prin meritele şi mila şi harul lui Mesia cel Sfânt“3.

Isus Hristos a deţinut meritele pe care nici o altă fiinţă nu ar fi putut să le deţină. Înainte de naşterea Sa în Betleem, El a fost un Dumnezeu, Iehova. Tatăl Său Preaiubit nu numai că I-a dat trupul Său de Spirit, dar Isus este şi Singurul Născut în trup al Tatălui. Învăţătorul nostru a trăit o viaţă perfectă, fără păcat şi de aceea a fost liber de cerinţele dreptăţii. El este perfect în ceea ce priveşte fiecare atribut, inclusiv dragostea, compasiunea, răbdarea, supunerea, iertarea şi umilinţa. Mila Sa ne plăteşte datoria în faţa dreptăţii atunci când ne pocăim şi Îi suntem supuşi. Deşi vom face tot ce putem pentru a ne supune învăţăturilor Sale, noi tot vom cădea, dar datorită harului Său vom fi „salvaţi, după ce am făcut tot posibilul“4.

Vă mărturisesc că Salvatorul, cu preţul unei suferinţe şi unei agonii inimaginabile, Şi-a câştigat dreptul de a fi Mântuitorul nostru, Avocatul nostru, Ultimul nostru Judecător. Ştiu că El trăieşte şi că vă iubeşte. Făceţi-L, în mod constant, „Conducătorul“ din viaţa dumneavoastră. Pitoanele de siguranţă ale legii Sale vă vor oferi protecţie şi succes pe măsură ce cuceriţi provocările de care veţi avea parte. Nu veţi cădea într-o nelegiuire gravă. A dumneavoastră va fi viaţa plină de pace şi fericire, încoronată cu exaltarea în împărăţia celestială. În numele lui Isus Hristos, amin.
Note

1. Moise 7:53.

2. Vezi D&L 133:50, 52-53.

3. 2 Nefi 2:8; subliniere adăugată.

4. 2 Nefi 25:23.

Nu vreau să trăiesc nici un minut pentru ceea ce îmi poate oferi lumea (David Brainerd)