Rugaciunea si rolului ei in viata unui crestin...Prayer and her role in the life of a christian

Ce este rugaciunea?

Rugaciunea este o intrare a omului in legatura cu Dumnezeul cel
Viu, care este peste tot, si care lucreaza neincetat la mantuirea
noastra. Este vorbirea sufletului cu Dumnezeu, strigatul omului dupa
ajutorul harului divin, lupta pentru dobandirea iertarii pacatelor,
cerere pentru dobandirea mantuirii, cantecul multumirii ai al maririi
lui Dumnezeu.
Rugaciunea este o trambita a sufletului, ca si lumina si hrana
pentru viata trupului. E strigat de nadejde, "clipa petrecuta in
ceruri", putere care "improspateaza nadejdile inimii".
Rugaciunea este o mare putere de nobilare, de intarire, de
curatire, de pocainta, de progres duhovnicesc, material si de mantuire.
Sfintii Parinti spun ca rugaciunea este ridicarea omului cu
mintea, cu inima, cu credinta si cu vocea la Dumnezeul cel Adevarat,
pentru a-L preamari, a-I multumi si a cere de la El toate lucrurile de
care avem nevoie pe plan spiritual si fizic, stiind ca El ne aude si ne
ajuta.
"Rugaciunea este aspiratia sufletului; prin ea sufletul
crestinului respira in atmosfera cerului, este hrana sufletului cu
lumini de sus, este puterea Sufletului, caci prin ea, sufletul soarbe
puteri divine" (T. Morala Ortodoxa vol. II p. 50. Manual pentru
institutul Teologic).
Ea este mijlocul si calea prin care credinciosul se poate inalta
la Dumnezeu, Cel Atotputernic si Nemarginit. In rugaciune crestinul
vorbeste direct cu Dumnezeu, ca unui Parinte bun, caruia ii destainuie
pasurile, gandurile si simtamintele sale. Rugaciunea este veche ca si
omul si ea a fost firul de aur curat ce a legat Cerul de pamant, pe fii
pamantului de Creatorul lor - Tatal Ceresc (Rugaciuni si invataturi de
credinta Ortodoxa, Rm. Valcea, 1988 p. 5 - 6).
Folosul rugaciunii consta in faptul ca orice fel de rugaciune am
face, ea aduce o ridicare, o sporire, o imbogatire a fortelor noastre
de viata.
Iata motivul concret pentru care omul, de cand a existat pe fata
pamantului, el n-a incetat sa se roage, a simtit marele adevar, ca de
cate ori se roaga ii cresc fortele de viata spirituala si materiala.
Prin urmare, "rugati-va neincetat, multumiti pentru toate, caci
acesta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi" (I
Tesaloniceni 5, 17 -18; Coloseni 4, 2; I Petru 4, 7). Munciti si va
rugati tot timpul, avand pe buze si in inima luminata rugaciunea
"Doamne Iisuse Hristose, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine
pacatosul", precum si alte rugaciuni rostite mereu, caci a ne ruga
neincetat inseamna sa avem in fiecare minut prezenta lui Dumnezeu in
fata noastra.
Cine are placere de mancare fizica, se spune in general, ca este
un om sanatos trupeste. Cine are placere si nu se plictiseste de
rugaciune, se spune ca este un om sanatos cu sufletul, un bun crestin.
Sa ne rugam cat mai mult cu credinta, dragoste si nadejde.

Staret,
Arhimandrit Gamaliil Vaida

RUGĂCIUNEA EFICACE

l Împ. 18:42-45 „Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului, si plecându-se la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi, si a zis slujitorului său: „Suie-te si uită-te înspre mare. " Slujitorul s-a suit, s-a uitat, şi a zis: „Nu este nimic!" Ilie a zis de şapte ori: „Du-te iarăşi "A şaptea oară, slujitorul a zis:„Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om." Ilie a zis:„Suie-te, si spune lui Ahab: „înhamă, si pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia. " Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul, şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car, şi a plecat la Izreel.
Rugăciunea se referă la comunicarea sub numeroase aspecte a credinciosului cu Domnul Dumnezeu. Pe lângă cuvinte ca „rugăciune" şi „rugând", această activitate este descrisă ca invocare a lui Dumnezeu (Ps. 17:6), chemare a Numelui Domnului (Gen. 4:26), strigare către Domnul (Ps. 3:4), înălţare a sufletului cuiva la Dumnezeu (Ps. 25:1), căutare a Domnului (Is. 55:6), venire cu încredere la tronul harului (Evr. 4:16) şi apropiere de Dumnezeu (Evr. 10:22).
MOTIVE PENTRU RUGĂCIUNE.
Biblia prezintă câteva temeiuri clare pentru care credincioşii trebuie să se roage.
(1) În primul rând, credincioşilor li s-a poruncit de către Dumnezeu să se roage. Porunca de a se ruga vine de pe buzele psalmistilor (I Cron. 16:11; Ps.105:4), profeţilor (Is. 55:6; Amos 4:5-6), apostolilor (Efes.6:17-18; Col. 4:2; I Tes. 5:17) şi ale Domnului Isus însuşi (Mat. 26:41,Luca 18:1; Ioan 16:24). Dumnezeu doreşte părtăşia cu El.
(2) Rugăciunea este legătura necesară pentru a primi binecuvântările şi puterea lui Dumnezeu şi împlinirea promisiunilor Sale. Numeroase pasaje biblice ilustrează acest principiu. Isus, de exemplu, le-a promis ucenicilor Săi că vor primi Duhul Sfânt dacă stăruiesc în a cere, a căuta şi a bate la uşa Tatălui lor din ceruri (Luca 11:5-13). Astfel, după înălţarea lui Isus, ucenicii Săi s-au dedicat fără încetare rugăciunii în camera de sus (Fapte 1:14) până când puterea (compară cu Fapte 1: Duhului Sfânt s-a revărsat în ziua Cincizecimii (Fapte 2:1-4). Când apostolii s-au adunat împreună, după arestarea şi eliberarea lor de către autorităţile iudaice, ei s-au rugat fierbinte pentru ca Duhul Sfânt să le dea îndrăzneală şi putere pentru vestirea Cuvântului Său. „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneala" (Fapte 4:31). Apostolul Pavel a cerut frecvent să se facă rugăciuni pentru ei cunoscând că lucrarea sa nu va fi încununată de succes dacă nu se rugau creştinii pentru el (de exemplu, Rom.15:30-32;II Cor, 1:11; Efes. 6:18-20; Fil. 1:19; Col. 4:3-4). Iacov afirmă în mod explicit că vindecarea fizică a credinciosului poate avea loc ca răspuns la „rugăciunea făcută cu credinţă" (Iac. 5:14-15). în planul Său de mântuire pentru neamul omenesc, Dumnezeu a rânduit ca toţi cei credincioşi să conlucreze cu El în lucrarea de răscumpărare, într-un anumit fel, Dumnezeu S-a limitat la rugăciunile sfinte pline de credinţă stăruitoare ale poporului Său. Există multe lucruri care nu vor fi împlinite în împărăţia lui Dumnezeu fără rugăciunile mijlocitoare ale credincioşilor (vezi Ex. 33:11,). De exemplu, Dumnezeu doreşte să scoată lucrători la secerişul Evangheliei; Hristos arată că acest scop al lui Dumnezeu va fi realizat deplin doar prin rugăciunile poporului Său: „Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui". (Mat. 9:38). Cu alte cuvinte, puterea lui Dumnezeu de a împlini multe din scopurile Sale este pusă în lucrare numai prin rugăciunile fierbinţi ale poporului Său,în folosul înaintării împărăţiei Sale. Dacă noi nu ne rugăm, de fapt împiedicăm împlinirea scopului de răscumpărare al lui Dumnezeu, atât pentru noi înşine, ca persoane, cât şi pentru Biserică văzută ca un trup.
CONDIŢIILE RUGĂCIUNII EFICACE.
Pentru ca rugăciunile noastre să fie eficace trebuie întrunite câteva condiţii. (1) Rugăciunile noastre nu-şi vor atinge scopul dacă au avem o credinţă sinceră, adevărată. Isus afirmă în mod explicit: „De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea" (Marcu 11:24). Tatălui băiatului stăpânit de un duh mut, El i-a spus aceste cuvinte: ,,Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede" (Marcu 9:23). Autorul epistolei către Evrei ne îndeamnă să ne apropiem de Dumnezeu „cu o inimă curată, cu credinţă deplină" (Evr. 10:22), şi Iacov ne încurajează să cerem lui Dumnezeu „cu credinţă" fără să ne îndoim (Iac. 1:6; compară cu 5:15).
(2) Rugăciunea trebuie de asemenea să fie făcută în Numele lui Isus. Acest principiu l-a exprimat însuşi Isus atunci când a spus: „şi orice veţi
cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face" (Ioan 14:13-14).
Rugăciunile noastre trebuie sa fie făcute în armonie cu Persoana, caracterul şi voia Domnului nostru (vezi Ioan 14:13,).
(3) Rugăciunea poate fi eficace numai dacă este făcută în conformitate cu voia absolută a lui Dumnezeu: „îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă" (I Ioan 5:14; vezi articolul VOIA LUI DUMNEZEU, ). în modelul de rugăciune dat de Isus, Rugăciunea domnească, există o cerere care confirmă acest principiu: „facă-Se voia Ta, precum în cer şi pe pământ" (Mat. 6:10; compară cu Luca 11:2; să observăm propria rugăciune a lui Isus în Ghetsimani, Mat. 26:42). în multe împrejurări cunoaştem voia lui Dumnezeu deoarece El ne-a revelat-o în Scriptură. Noi putem fi siguri că orice rugăciune care este bazată cu adevărat pe promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Său va fi desigur eficientă. Ilie a fost sigur că Domnul Dumnezeul lui Israel va răspunde rugăciunii sale cu foc şi după aceea cu ploaie, din cauza cuvântului profetic al Domnului care i-a fost spus lui (I Împ. 18:1) şi pentru că el a fost deplin încredinţat că nici unul din dumnezeii păgâni nu era egal sau mai mare decât puternicul Domn Dumnezeu al lui Israel (I Împ. 18:21-24). Uneori voia lui Dumnezeu devine clară numai pentru că noi căutăm cu stăruinţă să descifrăm care este ea. Apoi, odată ce am ajuns să cunoaştem voia lui Dumnezeu în legătură cu orice problemă dată, putem să ne rugăm cu credinţă că Dumnezeu ne va răspunde (vezi I Ioan 5:14,).
(4)Nu numai că noi trebuie să ne rugăm conform cu voia lui Dumnezeu, dar trebuie să fim în voia lui Dumnezeu dacă vrem ca El să ne audă şi să ne răspundă.Dumnezeu voieşte să ne dea lucrurile pe care le cerem numai dacă noi căutăm mai întâi împărăţia şi neprihănirea Sa (vezi Mat. 6;33, ).Apostolul Ioan afirmă fără echivoc: „Orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui" (I Ioan 3:22,).

Continuare

Păzirea poruncilor lui Dumnezeu, iubirea Lui şi săvârşirea a ce este plăcut înaintea Lui sunt condiţii indispensabile pentru primirea răspunsurilor la rugăciune. Când Iacov scria că rugăciunile celui neprihănit sunt eficace, el se referea atât la o persoană neprihănită prin credinţa în Hristos cât şi la una care trăieşte o viaţă de neprihănire, în frica de Dumnezeu, şi de ascultare faţă de El — ca de exemplu, cea a proorocului Ilie (Iac.5:16-18; compară cu Ps.34:13-14). Acelaşi punct de vedere a fost subliniat deja în Vechiul Testament. Dumnezeu a arătat in mod clar că rugăciunile lui Moise în favoarea Israeliţilor au fost eficace datorită relaţiei sale de ascultare şi credincioşie faţă de Domnul (vezi Ex. 33:17,). Din contră, psalmistul afirmă ca dacă noi păstrăm păcatul în vieţile noastre, „nu ne-ar asculta Domnul"rugăciunile noastre (Ps. 66:18; vezi Iac. 4:3,). Acest fel de atitudine a constituit principalul motiv din cauza căruia Domnul nu a maiascultat rugăciunile Israeliţilor idolatri şi răi (Is.1:15). Dar dacă poporul lui Dumnezeu se căieste de păcatele sale şi se întoarce de la căile sale rele, Domnul promite să-Şi aplece din nou urechea Sa spre ei, să-i asculte, să le ierte păcatele şi să le tămăduiască ţara (II Cron.7:14; compară cu 6:36-39; Luca 18:14). Să reţinem faptul că rugăciunea marelui preot pentru iertarea păcatelor Israeliţilor în Ziua Ispăşirii nu putea să fie ascultată
până când propria sa stare păcătoasă nu era curăţită (vezi Ex. 26:33,
nota; vezi articolul ZIUA ISPĂŞIRII,).În sfârşit, pentru ca rugăciunea
să fie eficientă noi trebuie să fim stăruitori. Acestaeste aspectul cel mai important al pildei văduvei stăruitoare (vezi Luca18:1-7;vezi 18:1, ), îndemnul lui Isus de a „cere ... a căuta ... a bate" (Mat. 7:7- învaţă despre perseverenţa în rugăciune (vezi Mat. 7:7-8,). Apostolul Pavel ne îndeamnă, de asemenea, să ne rugăm neîncetat (Col.4:2; I Tes. 5:17,). La fel, sfinţii Vechiului Testament au recunoscut acest principiu. De exemplu, numai atât timp cât Moise a perseverat în rugăciune cu mâinile ridicate spre Dumnezeu au avut Israeliţii succes în lupta lor împotriva Amaleciţilor (vezi Ex. 17:11, ). După ce Ilie a primit cuvântul profetic că va ploua, el a stăruit încă în rugăciune până ce ploaia a venit (I Împ. 18:41-45). Anterior, acest mare prooroc s-a rugat cu stăruinţă şi cu zel pentru ca Dumnezeu să aducă din moarte la viaţă pe fiul văduvei din Sarepta până ce Domnul a răspuns rugăciunii sale(I Împ. 17:17-23).
ELEMENTE SCRIPTURALE ŞI METODE EFICIENTE DE RUGĂCIUNE.
(1) Ce elemente compun rugăciunea eficace? (a) Pentru a ne ruga cu eficacitate noi
trebuie să-L lăudăm şi să-L adorăm pe Dumnezeu (Ps. 150; Fapte 2:47; Rom.15:11; vezi articolul LAUDA,). (b) Strâns legat de aceasta şi la fel de importantă este aducerea de mulţumire lui Dumnezeu (vezi Ps. 100:4;Mat.11:25-26; Fil. 4:6). (c) Mărturisirea sinceră a păcatelor cunoscute este esenţială pentru rugăciunea făcută cu credinţă (Iac. 5:15-16; compară cu Ps. 51; Luca 18:13; IIoan 1:9). (d) Dumnezeu ne îndeamnăsă cerem în conformitate cu nevoile noastre; aşa cum scrie Iacov, noi nu căpătăm lucrurile pe care le dorim pentru că nu cerem sau cerem cu gânduri rele (Iac.4:2-3; compară cu Ps. 27:7-12; Mat. 7:7-11; Fil. 4:6). (e) Noi trebuie să ne rugăm fierbinte şi pentru alţii (Num. 14:13-19; Ps.122:6-9; Luca 22:31-32; 23:34; vezi articolul MIJLOCIREA, ).
(2) Cum ar trebui să ne rugăm? Isus subliniază importanţa sincerităţii inimii noastre, deoarece noi nu suntem ascultaţi pur şi simplu pentru vorbele noastre goale(Mat. 6:7). Putem să ne rugăm în tăcere (I Sam. 1:13) sau ne putem ruga cu glas tare (Neem. 9:4; Ez. 11:13). Putem să ne rugăm cu mintea sau să ne rugăm în Duh(adică, în limbi, I Cor. 14:14-18). Putem să ne rugăm chiar cu suspine, adică, să nu folosim nici un cuvânt omenesc (Rom.8:26) ştiind că Duhul va aduce acele cereri care nu pot fiauzite, înaintea lui Dumnezeu, o altă metodă a rugăciunii o reprezintă cântarea înaintea Domnului (Ps. 92:1-2; Efes. 5:19-20; Col. 3:16).
Rugăciunea zeloasă către Domnul va fi însoţită uneori de post (Ezra 8:21;Neem. 1:4; Dan. 9:3-4; Marcu 9:29; Luca 2:37; Fapte 14:23; vezi Mat. 6:16, ).
(3) Ce poziţie a corpului este potrivită pentru rugăciune? Biblia consemnează rugăciunea care se face în timp ce se stă în picioare (I Împ. 8:22; Neem. 9:4-5),şezând jos (I Cron. 17:16; Luca 10:13), îngenuncheat (Ezra9:5; Dan. 6:10; Fapte 20:36), aşezat pe pat (Ps. 63:6),plecat până la pământ (Ex. 34:8; Ps. 95:6), culcat cu faţa la pământ (II Sam. 12:16; Mat. 26:39) si ridicând mâinile spre cer(Ps. 28:2; Is.1:15; I Tim. 2:.
EXEMPLE DE RUGĂCIUNE EFICACE. Biblia este plină de exemple de rugăciuni care au fost puternice şi eficace.
(1) Moise a rostit numeroase rugăciuni de mijlocire cărora Dumnezeu le-a răspuns, chiar când El îi spusese lui Moise că evenimentele vor avea un curs diferit
(2) Un Samson pocăit s-a rugat pentru încă o ocazie favorabilă pentru ca să împlinească sarcina
vieţii sale, aceea de a înfrânge Filistenii; Dumnezeu a răspuns acestei rugăciuni dându-i putere să dărâme stâlpii clădirii în care ei slăveau puterea dumnezeilor lor (Jud. 16:21-30).
(3) Proorocul Ilie a avut cel puţin patru rugăciuni pline de putere cărora li s-a dat răspuns, fiecare din ele aducând slavă Dumnezeului lui Israel (vezi I Împ. 17:18; compară cu Iac. 5:17-18).
(4) împăratul Ezechia s-a îmbolnăvit şi i s-a spus prin Isaia că va muri (II Împ. 20:1; Is. 38:1). Simţind că viaţa şi lucrarea sa erau
neîmplinite, Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi s-a rugat cu putere ca Dumnezeu să-i prelungească viaţa. Dumnezeu a trimis pe Isaia înapoi la Ezechia, asigurându-i vindecarea şi încă cincisprezece ani de viaţă (II Împ. 20:2-6; Is.38:2-6).
(5) Fără îndoială că Daniel s-a rugat Domnului în groapa cu lei, cerând să-l scape din gurile lor şi Domnul a împlinit cererea lui (Dan 6:10,16-22).
(6) Primii creştini s-au rugat cu stăruinţă pentru punerea în libertate a lui Petru aflat în temniţă şi Dumnezeu a trimis un înger să-l elibereze (Fapte 12:3-11; compară cu 12:5,). Astfel de exemple ar trebui să ne umple de dorinţa şi credinţa sfântă de a ne ruga în mod eficace potrivit cu principiile generale ale Scripturii.

Rugaciunea este cuvantul pe care noi il inaltam spre Dumnezeu Tatal.
Si rugaciunea ne inalta pe noi.
Rugaciunea este cuvantul care ne goleste de framantarile launtrice,
Si ne umple de Lumina si de pace.
Rugaciunea este limbajul sufletului
Si sufletul izvorul rugaciunii.
Oricare ar fi rugaciunea aleasa, va fi ascultata numai atunci cand va fi facuta din suflet.

Si ca semn al iubirii nemarginite pe care Tatal ceresc o poarta pentru copiii Lui, va fi ascultata rugaciunea atunci cand ceea ce noi cerem sau ne dorim este pentru binele nostru.
Si ca semn de recunostinta, orice rugaciune noua va incepe cu o multumire.

"Intr-o zi, un om a murmurat: 'Doamne, vorbeste-mi' si un copac si-a frematat frunzele, dar el nu a auzit. Apoi a intrebat mai tare: 'Doamne, de ce nu-mi vorbesti?' si un tunet a zguduit cerul, dar el, din nou, nu a auzit. Omul a privit in jurul sau si a spus: 'Doamne, lasa-ma sa Te vad!' si o stea a luminat cerul, dar el nu a observat. Atunci a inceput sa strige: 'Doamne, fa o minune!' si in clipa aceea s-a nascut un copil, dar el nu a stiut.
Disperat, omul striga mai tare: 'Atinge-ma, Doamne, si arata-mi ca esti langa mine!' Acestea fiind spuse, Dumnezeu a coborat si l-a atins, dar acesta a alungat fluturele care zbura langa el si si-a continuat drumul.
Ai grija sa nu pierzi o binecuvantare doar pentru ca nu iti apare in felul in care tu te astepti sa se manifeste."

("Binecuvantarea")

Subiect: Căuşul de pe inima mea...şi oamenii Joi Oct 30, 2008 5:40 pm

" Aşezată pe banca de lemn din curtea frumos pavată, ascult rugăciunea tremurată a lui "P". Cuvintele lui sunt simple pentru că P. nu are prea multă şcoală. Cuvintele lui îmi taie inima pentru că, pe cât sunt de simple, pe atât sunt de reale, scoase brut din sufletul lui care nu ştie să cosmetizeze.

P: “Iţi multumesc, Doamne pentru că ziua de azi a fost mai călduroasă decât cea de ieri.”
Iar eu ştiu că pentru el, căldura de astăzi înseamnă că nu a mai tremurat pe stradă, şi că poate la noapte, nu va fi la fel de frig în canalizarea unde doarme.

P: “Îţi mulţumim pentru că am venit aici, ca să ne întâlnim cu oamenii aceştia care ne ajută.”
Iar eu ştiu că el că este recunoscător pentru oamenii care l-au găsit pe străzi şi care i-au spus despre un Tată care îl iubeşte. Nu are pe nimeni altcineva şi de când i-a întâlnit pe ei, nici nu mai caută prieteni, pentru că în lumea lui e greu să te încrezi în oameni.

P: “Iţi multumesc, Doamne că a venit şi M. astăzi, ca să audă şi el despre cei doisprezece paşi spre vindecare despre care învăţăm aici.”
Şi ştiu că P. chiar se bucură că şi alţii ca el pot veni la această casă unde sunt primiţi cei marginalizaţi. E uimitoare legătura de suflet între oamenii care suferă împreună.

P: “Te rog, Doamne, să ne ajuţi să scăpăm şi noi de patima alcoolului.”
Şi ştiu prea bine cum arată P. şi M. şi toţi cei pe care îi cunosc eu în lumea lor, atunci când sunt tentaţi. Le-am auzit strigătele de atâtea ori. E atât de tare funia care îi ţine legaţi!

P: “Ajută-ne să scăpăm de băutură ca să fim şi noi OAMENI.”
Şi plâng ascunsă în gulerul hainei, amintindu-mi de zecile, ba nu...de sutele de feluri în care P. şi ceilalţi ca el reaţionează crezând că nu sunt destul de buni pentru a fi numiţi oameni. Cât doare în mine respingerea care l-a făcut pe copilul acesta mare să creadă că nu e bun de nimic! Cât doare în mine amorţirea confortabilă în care intru atât de des!

Mută, mă uit la rugăciunile mele şi le compar cu ale lui. Când eu mă rog pentru vreme frumoasă e pentru că vreau să mă încalţ cu pantofi şi nu cu cizme, când eu mă rog pentru biserică, vreau să ascult o predică bună, când eu mă gândesc la cine sunt...ştiu că sunt OM...dar când îi văd pe prietenii mei, care continuă lupta în tranşeele din Galaţi, când mă uit la ce fac cei care înţeleg chemarea din “orideciteori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.” (Matei 25:40) mă cutremur şi mi-e ruşine. Cuvintele lui Isus sunt simple. Totul e atât de simplu...şi fără prea multă teologie. Simpu, aşa cum sunt cuvintele lui P.

Şi mă prăbuşesc în fiinţa mea şi spun:
“Ajută-mă, Doamne să fiu şi eu un creştin la care să te uiţi cu plăcere. Ia bisturiul cel mai ascuţit şi taie càlusul acesta urât care s-a depus pe sufletul meu. Ajută-mă să mă rog cu intensitatea cu care se roagă cel care Îţi cere “pâinea cea de toate zilele” din cauză că îi este foame şi nu poftă. Ajută-mă să Te iubesc la fel ca cel care Îţi înţelege îmbrăţişarea de Tată după ce a cunoscut un tată care l-a alungat sau care i-a zdrobit picioarele ca să cerşească mai eficient. Vreau să nu mai uit că nu sunt cu nimic mai presus decât cel care nu ştie că nu trebuie să facă nimic pentru a fi primit printre OAMENI. Vreau să mă foloseşti în continuare pentru ca P. să afle că Tu vrei să-i spui că este prinţ şi că vrei să şadă la masă cu Tine.”

P. este un băiat de pe stradă care vorbeşte în cuvinte simple.
Eu...sunt creştinul prea obişnuit cu biserica, şi cu statutul de cetăţean al cerului, creştinul căruia i-a crescut càlus pe suflet.
Tu...cine eşti?"

de Cristina Chelariu (Tudose)

Subiect: Ce este rugăciune şi cum funcţionează ea? Mier Noi 19, 2008 5:04 pm

Rugăciunea este mai mult decât să-I dai lui Dumnezeu o listă de dorinţe pe care le ai, ca şi cum El ar fi un Moş Crăciun din ceruri. Rugăciunea este recunoaşterea şi experimentarea prezenţei lui Dumnezeu şi invitarea acestei prezenţe a Lui în viaţa noastră. Este căutarea prezenţei lui Dumnezeu şi eliberarea puterii Lui prin care primim mijloacele necesare pentru depăşirea problemei cu care ne confruntăm.
Biblia spune, " Adevărat, vă spun, că orice veţi lega pe pământ , va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer" - Matei18:18. Dumnezeu ne dă autoritate pe pământ. Prin această autoritate, El trimite pe pământ puterea Sa din cer. Pentru că este puterea lui Dumnezeu şi nu a noastră, noi devemin vasul prin care acestă putere a Lui curge. Atunci când ne rugâm, îndreptăm acea putere asupra tuturor lucrurilor menţionate în rugăciune şi îi permite să lucreze prin neputinţa noastră. Când ne rugăm, ne smerim în faţa lui Dumnezeu şi spunem, "Domane, am nevoie de prezenţa şi de puterea Ta. Fără Tine nu pot face nimic." Când nu ne rugăm, e ca şi cum am spune că nu avem nevoie de nimic exterior nouă.
Rugăciunea în numele lui Isus ne deschide larg calea către puterea lui Dumnezeu. Isus a spus, "Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în numele Meu, vă va da" - Ioan 16:23. Rugându-ne în numele lui Isus, primim autoritate asupra duşmanului şi dovedim că avem încredere că Dumnezeu va face ceea ce promite în Cuvântul Său. Dumnezeu ne cunoaşte gândurile şi nevoile, dar El răspunde rugăciunilor noastre. Şi aceasta pentru că El întotdeauna ne permite să alegem cu privire la orice aspect şi domeniu al vietii noastre, inclusiv dacă să ne încredem în el şi să Îl ascultăm, rugându-n eîn numele lui Isus.
Rugăciunea nu ne afectează numai pe noi, ci îi atinge şi pe cei pentru care ne rugăm. Când ne rugăm pentru copiii noştri, Îi cerem Lui Dumnezeu să facă prezenţa Sa relaă în viaţa lor şi să lucreze cu putere spre folosul lor. Acesta nu înseamnă că întotdeauna vom primi un răspuns imediat. Uneori poate dura zile, săptămâni, luni sau chiar ani, dar rugăciunile noastre nu sunt nicodată pierdute sau fără sens. Când ne rugăm, ceva se întâmplă, fie că vedem fie că nu. Biblia spune, "Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit"-Iacov 5:16. Tot ceea ce trebuie să se întâmple în viaţa noastră şi în viaţa copiilor noştri nu se poate întâmpla fără prezenţa şi puterea Lui Dumnezeu. Rugăciunea le invită şi le aprinde pe amândouă în viaţa noastră.

» Despre conduita unui crestin adevarat!!!...About the guidance of a true christian
» Sunt creştin deci trăiesc..I'm christian therefor i live
» Mandria si infuenta ei in viata crestina...Pride and her influence in christian live
» Devotional pentru femei 2009
» Poveşti - Fabule - Parabole...Story-Fables-Parable