Poveşti - Fabule - Parabole...Story-Fables-Parable

Un om pios stătea de vorbă cu Dumnezeu şi i-a spus: "Doamne, aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e Iadul!".

Dumnezeu l-a condus pe om către două uşi. A deschis una dintre uşi şi omul a privit înăuntru. În mijlocul încăperii se afla o mare masă rotundă. Pe masă se afla un vas mare cu tocană, care mirosea foarte bine şi care l-a făcut pe om să îi lase gura apă. Oamenii care stăteau la masă erau slabi şi bolnavicioşi, păreau a fi înfometaţi. Ţineau linguri cu mânere foarte lungi care le erau legate de braţe şi astfel puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocană, dar din cauza mânerelor mai lungi decât propriile mâini, nu puteau duce la gură lingurile pline.

Omul pios s-a înfiorat la vederea suferinţei lor.Atunci Dumnezeu a spus: "Tocmai ai văzut Iadul!"

Au mers apoi către cealalată cameră şi au deschis uşa, arăta la fel ca şi prima. Se găsea acolo o masă mare şi rotundă cu un vas mare de tocană care iţi lăsa gura apă. Oamenii de la masă erau echipaţi cu acelaşi gen de linguri, dar aceştia păreau bine hrăniţi şi durdulii, râdeau
şi vorbeau între ei. Omul pios a spus: "Nu inţeleg!!"

"Este foarte simplu!" a spus Dumnezeu. "Este nevoie însa de abilitate. Aceşti oameni sănătoşi au învăţat să se hrănească unul pe celălalt, în timp ce ceilalţi se gândeau doar la ei inşişi!"

Când Isus a murit pe cruce, El se gândea la TINE.

Subiect: Parabola: De ce nu se intorc? Mar Dec 02, 2008 5:27 pm

De ce nu se intorc?

Am dorit uneori ca Dumnezeu să lase măcar pe unul dintre creştini să vină înapoi de dincolo, să-mi spună ce mă aşteaptă după moarte. Dar o povestire pe care am putea s-o numim parabola gândacilor de apă, ne va ajuta să înţelegem, cel puţin în parte, de ce Dumnezeu nu ne împlineşte această dorinţă.

O colonie de gândaci mici de apă ce trăia într-un eleşteu, a observat că din când în când unul dintre ei care se urcă pe lujerul unei frunze de nufăr se făcea nevăzut. Astfel, au fost cu toţii de acord că dacă acest lucru se va mai repeta cu unul din ei,
se va întoarce să le spună celorlalţi despre călătoria aceea.

Într-o zi, unul dintre gândaci s-a trezit urcând lujerul unui nufăr şi s-a căţărat pe frunza ce plutea pe apă. Adormise la căldura binefăcătoare a soarelui; când s-a trezit şi s-a întins s-a speriat de trosnetul coajei care-i fusese veşmântul până în clipa aceea şi care tocmai îi cădea. I s-a părut că este mai mare acum, mai curat, şi mai liber decât oricând până atunci. Desfăşurându-şi aripile, şi-a luat zborul său de minunată libelulă verde. Deodată şi-a adus aminte de promisiunea făcută. Dar şi-a dat
seama de ce nici unul din ceilalţi semeni de-ai săi nu s-au mai întors niciodată. Nu se mai putea întoarce să spună prietenilor săi la ce să se aştepte deoarece acum nu mai făcea parte din lumea lor. Apoi, într-o zi, şi ei vor experimenta această libertate minunată de care el se bucură acum.

În mod natural, ezităm să ne gândim la misterul morţii. Dar nu trebuie să ne fie frică. Şi nici nu avem nevoie de vreun mesaj din partea celor dragi plecaţi dintre noi. Dumnezeu ne-a spus tot ce avem nevoie ca să ştim. Aşadar, haideţi să “umblăm prin credinţă” şi să aşteptăm cu speranţă.

Credinţa vede dincolo de întunericul pământesc strălucirea locurilor cereşti.

Subiect: Parabola: Atracţia lucrului interzis Mar Ian 13, 2009 1:03 am

Atractia lucrului interzis

Poveşti - Fabule - Parabole...Story-Fables-Parable EmailButton

Poveşti - Fabule - Parabole...Story-Fables-Parable Lucruri_interzise

Se povesteşte că un băieţel era în îngrijirea unei dădace. Când acesta a văzut o vază frumoasă expusă în vitrina din cameră, a cerut-o. Fiind refuzat, a început să plângă, să strige şi să lovească cu piciorul. Mama, care se afla alături, auzind gălăgia, a intrat în cameră să vadă care este problema. Luând copilul în braţe, i-a spus: “Ce doreşti, dragul mamei?” Copilul a arătat spre vaza din vitrină şi mama i-a dat-o. Dar acest lucru nu l-a satisfăcut şi curând a început să plângă din nou. “Ce mai doreşti acum scumpul meu băieţel?” a întrebat mama. “Vreau- Vreau!” a spus băieţelul printre sughiţuri, “Vreau tot ce nu am voie să am!”

Dorinţa lucrurilor de dincolo de posibilităţile noastre nu este numai a copiilor rău crescuţi. Ea reflectă o tendinţă a

noastră, a tuturor, ce-şi are originea la începuturile istoriei umane. Fructele “pomului cunoaşterii binelui şi răului” au fost interzise, şi este posibil că tocmai faptul acesta i-a intensificat atracţia. Când, în calitate de creştini, încercăm să trăim în acord cu principiile biblice, ne dăm seama că multe dintre practicile şi atitudinile obişnuite ale societăţii de azi trebuie respinse. Dar tocmai acest lucru alimentează flacăra dorinţelor. Iată de ce este important să cunoaştem voia lui Dumnezeu, să identificăm momeala diavolului şi să ne împotrivim ispitei. Aşa că “întăriţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept uneltirilor diavolului.” - Efeseni 6:10, 11.

Atenţie la atracţia lucrurilor interzise!

Subiect: Generozitatea este răsplătită Dum Mar 15, 2009 4:59 am

Generozitatea este rasplătită

Am citit despre o biserica a carei cladire a ars pîna la temelie.Comitetul Bisericii dorind sa refaca acea cladire, a hotarît sa o reconstruiasca. Pentru ca nu aveau bani suficienti, au hotarăt sa se împrumute de la o banca. Mergînd la prima banca acestia au fost refuzati deoarece conducerea bancii a considerat ca pentru cei 50 de membri cît numara Biserica nu se merita investitia. Acestia au zis apoi :” zidirea unei biserici pentru societatea moderna nu mai este relevanta”!
Refuzati de prima banca, membrii comitetului au apelat la o alta banca, care le-a oferit un împrumut pentru 20 de ani. Dupa ce au treminat constructia ,acest împrumut Biserica l-a returnat în totalitate în numai 8 ani, iar la sarbatorirea centenarului Bisericii , banca care le refuzase înprumutul, daduse de mult faliment. Biserica considerata de banca moarta si fara viitor, era vie si în progres, în timp ce banca care îi refuzase nu mai era. A fost cumparata tocmai de banca care oferise credit Bisericii si apoi închisa.
Banca a murit, în timp ce Biserica traieste !

Subiect: Bucuria de a darui Dum Mar 15, 2009 5:00 am

Bucuria de a darui

În vacanta de primavara o adolescenta a mers cu o echipa de misiune în Honduras ,pentru un program misionar. În timp ce alti elevi se bucurau de vacanta, ea a ales sa locuiasca cu o familie saraca dintr-o zona montana.
În tot acest timp a dormit pe pamînt , a trait fara a avea curent electric sau apa curenta si fara nici un contact cu lumea civilizata. Prin sacrificiul ei, ea a dorit sa ajute aceasta familie saraca. În cele doua saptamîni petrecute cu acesta familie , în viata ei s-a petrecut însa ceva neasteptat:
În fiecare seara toti membrii acestei familii : bunici, parinti , copii si nepoti, se adunau în jurul focului din fata cortului în care locuiau si petreceau timpul cîntînd si povestind întîmplari si experiente traite.
Aceasta adolescenta a observat ce comunicare strînsa era între toti membrii acestei familii si cît de mult se interesau unul de celalalt . Ei nu erau concentrati asupra lucrurilor, sau a valorilor materiale, ci asupra relatiilor.
Aceasta familie, spunea ea mai tîrziu, m-a facut sa ma gîndesc la familia mea. În comparatie cu aceasta familie din Honduras, noi aveam multe lucruri, dar din punct de vedere al relatiilor , familia mea era disfunctionala.
Ati observat care a fost descoperirea facuta de aceasta adolescenta ? Ea a mers sa-i ajute pe cei care îi credea în nevoie, si a constatat ca familia ei avea mai mari nevoi ! Ei aveau multe lucruri , dar le lipsea bucuria partasiei. Familia din Honduras nu avea nimic din lucrurile obisnuite, dar avea bucuria ce izvora mereu mai proaspat din acele relatii corecte dintre ei.
În aceasta vizita ea a învatat sa se bucure. Si noi cînd suntem gata sa-i ajutam pe cei în nevoie, vom primi binecuvîntari la care nici nu ne-am gîndit. Cei mai nefericiti oameni din aceasta lume , sunt cei care înca nu au descoperit bucuria de a darui. Biserica prospera atunci cînd învata sa împartaseasca si cînd este gata sa jertfeasca si sa-i ajute pe cei din jur.

Subiect: Rugaciunea nu creaza merite Dum Mar 15, 2009 5:01 am

Rugaciunea nu creaza merite

Cu cîtiva ani de zile în urma, Duglas V. Steere, l-a vizitat pe marele teolog Karl Barth, la locuinta acestuia din Bon . În timpul discutiilor Steere, a aratat ce rol important are rugaciunea personala , definind rugaciunea ca fiind o cale prin care ajungem într-o stare de har cu un curs ascendent, ce ne ridica spre Dumnezeu. Ca sa ilustreze acesta , el a aratat cît a fost de impresionat de viata de rugaciune a calugarilor Benedictini, ce petreceau multe ore de rugaciune zilnic.
Steere se astepta ca Barth sa fie deacord cu el si sa-i sustina parerea, accentuînd importanta rugaciunii în dobîndirea harului lui Dumnezeu. Spre surprinderea lui însa, Karl Barth n-a fost impresionat de argumentatia sa si nici nu s-a lasat influentat de acest deosebit semn al pietatii. Dimpotriva; el a aratat ca în actul de rascumparare , ritualurile si rugaciunea nu pot sa ne aduca merite personale , prin care sa ne cîstigam mîntuirea.
Ca sa ilustreze aceasta, Barth i-a marturisit ca omul atîrna între cer si iad. Greutatea pacatelor sale îl trage în jos si-l face sa se prabuseasca pentru todeauna în abis. Interventia dragostei lui Dumnezeu însa, este singura cale sigura si suficienta prin care omul poate fi ridicat.
Numai Hristos poate birui forta teribila a gravitatiei pacatului . Daca cineva ar încerca sa-si cîstige mîntuirea , aceasta înseamna pierdere de timp , iar încrederea în orice alta cale , va conduce la dezamagire . În argumentatia sa Barth avea dreptate !
În viata crestina rugaciunea si timpul devotional are un rol important , dar acestea nu pot crea merite pentru mîntuire. Faptul ca venim la biserica si participam la închinare , nu ne va asigura mîntuirea. Singura putere din cer si de pe pamînt ce ne poate smulge din robia pacatului este actul jertfei Domnului Isus. El a coborît pîna la noi si a luat un chip asemenea noua , pentru ca astfel sa ne ridice la Sine în slava.

Subiect: Darul… Vin Mai 29, 2009 3:23 pm

Darul…
Se povesteste ca un tanar, singur la parinti, urma sa-si incheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masina expusa in vitrina unui magazin auto. Stia ca tatal lui isi poate permite sa cumpere o astfel de masina, asa ca si-a exprimat dorinta sa o primeasca in dar la absolvire.
Ziua mult asteptata se apropia, insa fara ca tanarul sa poata depista vreun semn ca masina mult visata va intra in posesia sa. O usoara dezamagire incepuse sa i se cuibareasca in inima.
in seara dinaintea festivitatii de absolvire, tatal si-a chemat fiul in birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cat de mandru este de el si cat de mult il iubeste. Apoi i-a intins o cutie frumos impachetata, rostind emotionat: „Felicitari, fiule!”
Fiul a deschis cutia, sperand ca va gasi in ea cheile masinii. insa in cutie se afla o biblie scumpa, imbracata in piele, cu numele lui scris in litere aurite pe coperta.
Dezamagirea i s-a transformat in manie.
- Cu banii pe care ii ai, tu imi dai ca dar la absolvire o Biblie?
Trantind Biblia pe biroul tatalui, tanarul a iesit furios din camera, parasind definitiv casa tatalui sau.
Anii au trecut. Tanarul de odinioara avea de-acum o afacere prospera si o familie frumoasa. intr-un tarziu, si-a dat seama ca vremea nu sta in loc si a hotarat sa-si viziteze tatal, pe care nu-l mai vazuse din ajunul absolvirii facultatii.
insa inainte ca sa poata pleca la drum, o telegrama fulger il anunta ca tatal lui a decedat si ca toata averea i-a ramas lui, ca singur mostenitor.
Ajuns din nou acasa dupa ani de zile, inima i-a fost coplesita de tristete si regrete. A intrat in biroul tatalui sau. La un capat al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise in ajunul absolvirii – in aceeasi pozitie in care o lasase el inainte de a parasi casa parinteasca. Cu ochii impaienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a inceput sa citeasca in ea.
La un moment dat, intorcand inca o fila, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat sa ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani in urma sa primeasca masina mult visata. in plic, un contract de vanzare, datat in ziua absolvirii. ACHITAT – scria in litere mari peste termenii contractului. Masina il astepta de ani de zile in garaj.
De cate ori nu trecem cu vederea binecuvantarile lui Dumnezeu, doar pentru ca nu sunt „impachetate” cum ne-am asteptat ?

Subiect: Calitati si simturi omenesti Vin Mai 29, 2009 3:24 pm

Calitati si simturi omenesti

Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa retina, a intrebat:
-V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca isi va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit va lua locul si astfel jocul va continua…
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata…
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu ii apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata Minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan.
Neatentia…pur si simplu a uitat unde s-a ascuns…dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata…pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. “Un milon!” a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecate, Minciuna - in spatele curcubeului (oarasi o minciuna…era totusi la fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti…Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa ii fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU…

Subiect: Cat de mult valorezi? Vin Mai 29, 2009 3:49 pm

Cat de mult valorezi?

Cat de mult valorezi?
Paul, cu o figura trista si abatuta, se intalni cu prietena sa Carla intr-un bar, la o cafea. Deprimat, incepu sa se descarce in fata ei, povestindu-i despre toate preocuparile sale… munca… banii… raportul cu prietena… scopul sau in viata!… Totul parea sa ii mearga prost. Carla baga mana in geanta, scoase o bancnota de 50 EURO si ii zise:
- Vrei aceasta bancnota?
Paul, putin confuz, la inceput ii raspunse:
- Bineinteles, Carla… sunt 50 EURO, cine nu i-ar vrea?
Atunci Carla lua bancnota intr-o mana si o stranse cu putere pana cand facu un mic ghemotoc. Aratandu-i ghemotocul lui Paul il intreba din nou:
- Acum o mai vrei?
- Carla, nu stiu unde vrei sa ajungi, dar sunt in continuare 50 EURO. Bineinteles ca ii iau si asa, daca mi-i dai.
Carla desfacu ghemotocul, arunca bancnota pe jos si o calca cu piciorul, pana cand se murdari toata.
- Tot mai vrei bancnota?
- Asculta, Carla, tot nu inteleg unde vrei sa ajungi, este oricum o bancnota de 50 EURO, si pana cand nu o rupi isi pastreaza valoarea….
- Paul, trebuie sa stii ca chiar daca uneori ceva nu iese asa cum vrei tu, chiar daca viata te indoaie si te face un mic ghemotoc, tu continui sa fii la fel de important cum ai fost intotdeauna… Ceea ce trebuie sa te intrebi este cat valorezi in realitate, nu cat de mult poti sa fii abatut intr-un anumit moment.
Paul ramase nemiscat uitandu-se la Carla fara sa zica un cuvant, in timp ce mesajul ii intra bine in memorie. Carla puse bancnota desfacuta alaturi de el, pe masa, iar cu un zambet complice ii spuse:
- Ia-i, tine-i cu tine ca sa iti amintesti de acest moment atunci cand nu te vei simti bine… dar trebuie sa imi dai o bancnota noua de 50 EURO ca sa o pot utiliza cu urmatorul prieten care are nevoie. Il pupa pe obraz si se indrepta catre usa. Paul privi bancnota, zambi, o privi din nou si cu o energie noua il striga pe ospatar sa plateasca nota…

Subiect: O lectie de viata! Vin Mai 29, 2009 3:52 pm

O lectie de viata

In vitrina unui magazin de animale era un afis: “Catelusi de vanzare”
Un baietel de 10 ani intra si intreaba care-i pretul unui catelus. Vanzatorul ii raspunde ca pretul este intre 30 si 50$. Baietelul baga mana in buzunar, scoate cateva monezi. Numara 2.70 $ … si apoi intreaba: “As putea vedea catelusii?”
Vanzatorul zambeste. Fluiera, din magazin iese afara cateaua si in urma ei 5 catelusi frumosi. Al saselea catelus… ramase in urma si nu se apropia!
Baietelul intreaba: “De ce catelusul asta schioapata ?” Omul ii raspunse ca acesta s-a nascut cu o problema la picior si va schiopata toata viata! “Acesta-i catelusul pe care-l doresc”, a spus baietelul cu bucurie in glas. “Daca asta e dorinta ta, ti-l dau gratis!”
Copilul s-a suparat si a raspuns: “Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca si a celorlalti catei, iti voi da tot ce am la mine acum, si in fiecare luna iti voi plati 50 de centi, pana voi achita pretul lui intreg !”
“Esti sigur ca vrei acest catelus? Doar niciodata nu va putea fugi sau juca sau sari precum ceilalti!”
Baietelul s-a aplecat, si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vanzatorului aparatul de fier ce-i sustinea piciorul stramb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva care sa-l inteleaga!”
Ochii vanzatorului s-au umplut de lacrimi cand i-a spus copilului: “Ma rog si sper ca fiecare catelus sa aibe pe cineva care sa-l iubeasca, asa precum tu il vei iubi pe acest catelus!”

Subiect: Mare este Dumnezeu Vin Mai 29, 2009 3:55 pm

Mare este Dumnezeu

Mare este Dumnezeu
In sala de asteptare a garii dintr-un orasel, in lumea pestrita s-au nimerit pe banci alaturate un domn bine, intelectual cu vaza si un boschetar amarat.
La un moment dat boschetarul scoate o biblie si incepe sa citeasca din ea. Dupa o vreme incepe sa exclame entuziasmat si plin de uimire : “Mare este Dumnezeu”. Se ridica se plimba putin, se aseaza inapoi si repeta exclamatia de cateva ori. Iritat intelectualul il ia la rost :
- Ce tot afirmi acolo ca Dumnezeu e mare si tare, doar nu l-a vazut nimeni si nici nu este sigur ca exista.
- Domnule am citit aici ca Dumnezeu a despartit Marea Rosie si a trecut pe poporul Sau pe acolo, apoi zi si dumneata nu e mare?
- Mai omule acelea sunt povesti. Eu sunt om de stiinta si pot sa-ti explic ce a fost acolo. Au fost facute cercetari si s-a constatat ca acolo era un iaz mai mare iar acei oameni in calatoria lor au trecut prin coada iazului unde apa nu era nici pana la genunchi. Ma intelegi ?
- Dar cum se putea sa fie asa ? intreaba curios boschetarul.
- Pai uite asa ca s-au facut masuratori si adancimea apei era ca cea din balta pe care ai vazut-o pe ogorul din spatele garii, si care s-a format dupa ploaia de asta noapte. Ai inteles acuma ?
- Da, raspunse boschetarul si mai luminat la fata, si cu o bucurie indoita incepa din nou sa exclame : “inseamna ca mare este Dumnezeu”
- Mai omule tu nu esti intreg la cap ? Pai nu ti-am explicat ca nu-i nici o minune acolo deoarece apa aceea era ca o balta ?
- Domnule… pai tocmai de aceea e mare, pentru ca a reusit sa innece intr-o balta toata ostirea Egiptului impreuna cu caii si carale lor.
Psalms 96:3 Povestiti printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!
Psalms 107:8 O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea lui, si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!
Job 36:22 Dumnezeu este mare in puterea Lui; cine ar putea sa invete pe altii ca El?

Numarul mesajelor : 3 Varsta : 35 Data de inscriere : 03/06/2009

Calitatea lui Dumnezeu de a fi "mare",este cea care ne inobileaza pe noi,cei care credem in EL.De fapt EL este "mare",pentru ca nu exista existenta fara el,nu poti traii decat temporar fara Dumnezeu.O intrebare deschisa: Ce anume il face pe Diavol sa lupte in continuare? Biblia zice ca el stie ca mai are putina vreme,atunci de ce nu se da batut,ce anume il tine asa? De ce nu renunta?

10 ÎNTREBARI PE CARE DOMNUL NU TI LE
VA PUNE ÎN ZIUA ACEEA.....

1.Domnul nu te va întreba ce fel de masina ai condus.
Te va întreba: pe câti din cei ce nu aveau un mijloc de transport i-ai luat în masina ta ?

2. Domnul nu te va întreba cati metri patrati a avut casa ta.
Te va întreba: câte persoane ai primit cu drag in ea ?

3. Domnul nu te va întreba cu ce fel de haine te-ai îmbracat.
Te va întreba: pe câti ai ajutat sa se imbrace ?

4. Domnul nu te va întreba cât de mare a fost salariul tau.
Te va întreba:te-ai umilit pentru el?

5. Domnul nu te va întreba ce slujba ai avut.
Te va întrebadaca ai pus în slujba Lui tot ce ai avut mai bun.

6. Domnul nu te va întreba câti prieteni ai avut.
Te va întreba: pentru câti oameni ai fost un bun prieten ?

7. Domnul nu te va întreba pe cine ai avut vecini.
Te va întreba: ce fel de vecin ai fost tu ?

8. Domnul nu te va întreba despre culoarea pielii tale.
Te va întreba despre caracterul tau.

9. Domnul nu te va întreba câti oameni ai cunoscut.
Te va întreba: la câti oameni le-ai daruit din iubirea Lui ?

10. Domnul nu te va întreba de ce ti-a luat atât de mult ca sa-ti aduci aminte de El.
El te va lua de mâna si te va conduce la Poarta Raiului.

Preluare www.pomverde.com