Studiu biblice - Dragostea

Subiect: Studiu biblice - Dragostea Mier Mar 11, 2009 8:58 pm

Studiu biblice - Dragostea

Introducere

Dragoste. Ce va vine in minte cand auziti acest cuvant?
Este un iubit sau o iubita; este un sot sau o sotie; sau poate mama sau tatal
tau, sora sau fratele? Poate va ganditi la acel prieten special in care poti
avea incredere intotdeauna. Intreaba o suta de oameni sa defineasca ce este
dragostea si probabil vei primi o suta de raspunsuri diferite. Subiectul
dragostei a fost examinat de filozofi, infrumusetat de poeti si inaltata
de muzicieni de-a lungul secolelor. Dar suntem noi acum mult mai lamuriti
decat am fost? Am priceput noi intr-adevar esenta a ceea ce inseamna sa iubesti?
Din nefericire, starea lumii (sa nu mentionam starea vietilor noastre) dovedeste
cu tarie esecul complet al omului de a pune in practica principiile dragostei.
Si noi nu trebuie sa fim surprinsi cand ajungem sa realizam ca dragostea
evaziva pe care omenirea (lumea) o cautata poate fi gasita si realizata numai
prin Acela care este definitia dragostei perfecte, Isus Cristos.
Desi volume intregi ar putea fi sau au fost dedicate
subiectului dragoste, speram ca urmatoarele editii ale "Cuvantul Cel Viu"
sa examineze ceea ce Biblia spune despre aceasta foarte importanta
caracteristica. Si speram ca vom incepe sa intelegem cum sa aplicam acest
principiu in propria noastra viata; pentru ca acesta este scopul fundamental
al cuvantului lui Dumnezeu - sa fie un implinitor al cuvantului si nu numai
un ascultator (Iacov 1.22).
Telul nostru este ca, inainte de toate, sa ajungem la o
realizare mai mare a dragostei lui Dumnezeu catre om. Eu cred ca numai cand
ochii inimii noastre sunt deschisi catre acest adevar si numai cand noi suntem
transformati de dragostea Lui, vom fi in stare sa incepem sa implinim al
doilea scop al nostru. Si acela este ca noi vom fi in stare sa-L iubim pe
Dumnezeu si pe altii in modul in care El ne-a destinat. Noi trebuie intr-adevar
sa incepem sa realizam cat de importanta este dragostea in viata crestinilor
in asa masura incat noi o vom urma ca ceva care este pretios si fara pret.
Biblia spune; "Acum dar raman aceste trei; credinta, nadejdea si dragostea;
dar cea mai mare dintre ele este dragostea" (1Corinteni 13.13). Isus Cristos
este temelia bisericii si pilonii/stalpii sunt: credinta, speranta si dragostea.
Dar cea mai mare dintre ele este dragostea. Cand a fost intrebat de un
avocat/unul care tinea legea, care este cea mai mare porunca in lege, Isus
a raspuns, '"...Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu
tot sufletul tau si cu tot cugetul tau." Aceasta este cea dintai si cea mai
mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: "Sa iubesti pe aproapele tau
ca pe tine insuti!" In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si
Proorocii."' (Matei 22.37-40). Dragostea a fost principiul fundamental in
tot ceea Dumnezeu a vorbit prin Lege si Proroci. Dragostea este de asemenea
singurul si cel mai important lucru care ar trebui sa caracterizere pe acela
care este un urmas a lui Isus Cristos. "Prin aceasta vor cunoaste toti ca
sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii" (Ioan 13.35).
Isus n-a spus ca oamenii va vor cunoaste ca sunteti ucenicii Mei pentru ca
faceti miracole, scoateti demoni, vindecati bolnavi sau indepliniti fapte
mari in numele Lui. El a spus ca va fi dragostea noastra unul fata de celalalt.
Felul de dragoste despre care El vorbeste este atat de strain fata de felul
de dragoste al lumii El a spus ca va fi observata de lume ca ceva care este
divin; ceva care vine de la Dumnezeu. Ceea ce noi in mod normal gandim despre
dragoste nu este intr-adevar, felul de dragoste despre care Biblia vorbeste
mai ales cand ne indeamna sa ne iubim unii pe altii si sa iubim pe Dumnezeu.
Pentru a ne ajuta sa intelegem mai bine, vom incepe studiul
nostru despre principile Biblice ale dragostei, in primul rand privind la
cele patru cuvinte despre dragoste folosite in limba originala a Noului
Testament. Greaca este o limba bogata care este disponibila sa ne ofere o
intelegere mai clara a Noului Testament si o intelegere mai clara a dragostei.
Cele patru cuvinte grecesti pentru dragoste sunt stergein,
eran, philein, and agapan. Centrul
acestor serii va fi asupra cuvantului agapan, totusi vom privi pe
scurt, de asemenea la celelate trei cuvinte grecesti pentru dragoste.

STERGEIN

Stergein este dragostea care are de a face cu afectiunea
naturala. Este dragostea parintiilor pentru copii si a copiilor pentru parinti,
a sotului pentru sotie, a sotiei pentru sot, a relatiilor apropiate a unuia
pentru altul.
Acest cuvant este folosit in Noul Testament in sensul sau
negativ. In Romani 1.31 el este folosit sa ajute descrierea acelora care
sunt intr-o pozitie morala sub forma de spirala descendenta catre respingerea
lor fata de Dumnezeu. Cuvantul este de asemenea folosit in 2Timotei 3.3,
pe langa multele caracteristici descriind necredinciosii din ultimele zile.
Este evident ca noi traim in ultimele zile cand obervam rebeliunea copiilor
impotriva parintiilor lor, raspandita, cateodata chiar pana in punctul de
a ucide. O vedem in abandonul parintiilor a copiiilor lor si acum un numar
urias ucigandu-si copii lor inainte de-a fi chiar nascuti. Este vazut in
numarul uimitor al casatoriilor care sfarsesc printr-un divort sau separare.
Este pentru ca au pierdut afectiunea naturala. Numai asa cum dragostea lui
Dumnezeu este varsata in credinciosi va fi in stare sa scape aceasta spirala
descendenta a omenerii in pierderea afectiunii naturale -
stergein.

ERAN

Eran este un cuvant care nu se gaseste in Noul
Testament. Cuvantul "pasiune" descrie acest fel de dragoste. Este pasiune
cautand satisfactie. A fost folosita in scrierile grecilor pagani despre
dragostea sexuala si a fost folosita in scrierile crestinilor despre dragostea
divina. Multe dintre dragostele care sunt cantate in muzica populara in aceste
zile si vorbita de tineri este dragostea eran. Este o pasiune
care cauta satisfactie.
PHILEIN
Philein este folosit de 45 de ori in Noul Testament
sub formele sale variate de verb si substantiv. Philein este
o dragostea prieteneasca. Este o dragoste care raspunde placerii unuia luate
de persoana sau un lucru. Este bazata pe ceea ce unul care iubeste are in
comun cu cel care este iubit. Cel care iubeste gaseste o reflectie a naturii
sale in persoana sau lucrul iubit. Philein este o dragoste
a bunului plac care alege sa iubeasca pe aceia care sunt asemanatori noua.
Ioan 15.19 spune, "Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar,
pentru ca nu sunteti din lume si pentru ca Eu v-am ales din mijlocul lumii,
de aceea va uraste lumea." Lumea iubeste ce este al ei pentru ceea ce au
ei in comun. Oamenii lumii l-au urat si persecutat pe Isus pentru ca El n-a
umblat conform cailor lumii. Acelasi adevar va fi pentru acela care urmeaza
pe Cristos.
Isus a expus/a manifestat dragostea
philein in relatia Lui cu Lazar. Ioan 11.3 foloseste cuvantul
philein cand este spune, "Surorile au trimes la Isus sa-i spuna:
'Doamne, iata ca acela pe care-l iubesti este bolnav.'" Umanitatea lui Isus
este vazuta aici in prietenia Sa apropiata cu Lazar.
Majoritatea dintre cunostintele pe care le avem cu altii
implica dragostea philein. Prieteniile noastre exista in principal
pentru lucrurile pe care le avem in comun si placerea pe care o primim din
relatii. Oricine vrea un prieten bun dar este o dragoste care depaseste prietenia
(dragostea philein). Depaseste dragostea pasionala
(eran). Si depaseste dragostea afectiunii naturale (dragostea
stergein). Este dragostea agapan. Acesta este felul de dragoste
l-a care ne vom uita in urmatoarele articole/editii ale "Cuvantul Cel Viu".
Este o dragoste care iti va schimba viata!

Capitolul I

Iubirea Biblica

In ultima editie a "Cuvantului Viu" am pornit o scurta
incursiune intr-un subiect foarte important - dragostea si felul in care
este legata de viata crestina. Am inceput studiul prin a incerca sa explicam
cat mai bine acceptiunile acestui cuvant in Greaca, limba Noului Testament,
in acest mod putand intelege mai bine caracterul lui Dumnezeu si ceea ce
El spune cand ne vorbeste prin Cuvantul Lui despre dragoste.
Exista patru cuvinte grecesti care exprima dragostea -
stergein, eran, philein si
agapan. Ultima data am vorbit pe scurt despre primele trei,
dintre care doua (stergein si philein) sunt folosite in Noul Testament. Am
vazut ca stergein exprima afectiunea naturala, eran - pasiunea
si philein exprima afectiunea prieteneasca. Ajungem, acum la
al treilea cuvant grec, cel mai folosit in Noul Testament -
agapan.
Agapan este folosit in formele lui de verb, substantiv
si adjectiv de aproximativ treisute douazeci de ori in Noul Testament, ceea
ce este substantial mai mult decat stergein sau philein. Si datorita faptului
ca Duhul Sfant i-a inspirat pe scriitorii Noul Testament sa foloseasca acest
cuvant in atatea pasaje, ne vom focaliza studiul asupra lui. Agapan este
dragostea care izvoraste dintr-un sentiment de pretuire a unui obiect sau
persoane, care produce stima. Acest fel de dragoste recunoaste adevarata
valoare a obiectului ei. Dragostea care a fost exprimata pe cruce venea din
inima lui Dumnezeu, El pretuind fiecare suflet pierdut, care putea fi transformat
in imaginea Fiului Sau preaiubit, prin rascumparare.
<blockquote>
"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu,
pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." (Ioan
3:16)
</blockquote>
Agapan este, deasemenea, dragostea capabila de
sacrificiu de sine, sacrificiu complet care ajunge pana la moarte, sacrificiu
facut chiar si pentru aceia care urasc si se impotrivesc in totalitate persoanei
care iubeste. Acest lucru este descris in Romani 5:7-8:
<blockquote>
"Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva;dar pentru binefacatorul
lui poate ca s-ar gasi cineva sa moara. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea
fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Cristos
a murit pentru noi."
</blockquote>
Prima parte a versetului 10 spune: "Caci, daca atunci cand
eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau..."
Aceasta este dragostea agapan! Noi umblam pe o cale total opusa
cailor lui Dumnezeu, dusmani Lui si pacatosi si, totusi, Dumnezeu ne-a iubit
in asa masura ca a murit, moarte pecare noi o meritam. El a iubit toata omenirea,
cu toate ca stia ca o mare parte nu vor primi niciodata dragostea Lui,
intorcandu-se de la pacatele lor. Biblia spune ca nu exista nici un om neprihanit
(Romani 3.10). Haideti sa nu gandim niciodata ca am avea vreo neprihanire
in noi, care sa merite dragostea lui Dumnezeu. El nu a murit pentru neprihaniti,
ci pentru pacatosi ca mine si ca tine. Aceasta este o dragoste complet straina
felului in care omul iubeste, sau in care ar fi capabil sa iubeasca; este
o dragoste divina. Aceste versete ne spun ca majoritatea nu am fi capabili
de sacrificiu de sine indeajuns sa murim pentru cineva care este bun si nu
merita nimic rau, cu atat mai putin pentru cineva care este dusmanul nostru.
Aceasta depaseste capacitatea omeneasca. In ce priveste dragostea
agapan, dragostea fata de noi insine este mult mai mare decat
dragostea fata de altii. Noi iubim pentru ca vrem sa fim iubiti. Este o dragoste
egoista.
Pentru a intelege cu adevarat dragostea
agapan, priveste spre cruce, nu inceta sa o faci, si nu inceta
sa-I ceri lui Dumnezeu sa-ti descopere dragostea pe care a aratat-o acolo.
Pentru ca este centru crestinismului si sursa vietii.
<blockquote>
"Voi erati morti in greselile si pacatele voastre, in care traiati odinioara,
dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care
lucreaza acum in fiii neascultarii. Intre ei eram si noi toti odinioara,
cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii
pamantesti si ale gandurilor noastre si eram din fire copii ai maniei, ca
si ceilalti. Dar Dumnezeu, care este bogat in indurare, pentru dragostea
cea mare cu care ne-a iubit, macar ca eram morti in greselile noastre,
ne-a adus la viata impreuna cu Cristos (prin har sunteti mantuiti). El ne-a
inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impeuna in locurile ceresti, in Cristos
Isus..." (Efeseni 2:1-6)
</blockquote>
Care este ideea pe care v-ati facut-o despre caracterul
lui Dumnezeu? Cred ca multi oameni Il vad pe Dumnezeu ca fiind judecatorul
lor, care urmareste tot ceea ce ei fac, niciodata nefiind multumit de viata
lor. Ar parea ca cu cat ne straduim mai mult sa Il multumim, cu atat mai
mare este esecul nostru si ne atarnam de gat condamnarea, asteptand ca judecata
lui Dumnezeu sa cada asupra noastra. Ii auzim pe altii spunand ca El este
un Dumnezeu al dragostei, dar nu putem cu adevarat sa intelegem cum ne poate
El iubi, cand Ii gresim atat de mult.
Cred ca trebuie sa ne oprim sa incercam a castiga dragostea
lui Dumnezeu si sa ajungem la concluzia ca nu este nimic bun in noi, nimic
care sa merite dragostea Lui. Multi dintre noi au aceasta idee despre "crestini
buni" si "crestini mai putin buni" si ca Dumnezeu ii iubeste doar pe "crestinii
buni". Ca urmare, incercam sa fim un "crestin bun" pentru ca Dumnezeu sa
ne iubeasca si, deobicei, nu reusim sa ne incadram in standardul de "bun
crestin" pe care noi il stabilim si ca rezultat ajungem sa simtim ca Dumnezeu
este suparat pe noi si nu ne iubeste. Nu vreau sa incurajez pacatul prin
asta. Incerc doar sa arat ca dragostea lui Dumnezeu nu depinde de ceea ce
noi facem, sau de vre-o calitate pe care o avem. Noi nu vom putea fi niciodata
destul de buni ca sa castigam dragostea lui Dumnezeu, pentru ca dragostea
lui Dumnezeu nu poate fi castigata. Dragostea Lui este neconditionala
si nelimitata. Trebuie sa intelegem acest lucru inainte
de a putea experimenta dragostea Lui fata de noi.
<blockquote>
"Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul
ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru
pacatele noastre" (1Ioan 4:10)
</blockquote>
Cand incepem sa intelegem dragostea neconditionata, capabila
de orice sacrificiu pe care Dumnezeu o are pentru noi, vom vrea sa facem
bine; vom vrea sa fim placuti lui Dumnezeu. Nu sa incercam sa Ii castigam
dragostea, ci datorita dragostei pe care El o are pentru noi.
<blockquote>
"Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai." (1Ioan 4:19)
</blockquote>
<blockquote>
"Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El Si-a dat viata pentru noi;
si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati." (1Ioan 3:16)
</blockquote>
Acesta este caracterul lui Dumnezeu - dragoste neconditionata,
capabila de orice sacrificiu. O iubire care depaseste orice cunostinta (Efeseni
3.14-19). Fie ca sa cautam sa intelegem largimea, lungimea, inaltimea si
adancimea dragostei lui Dumnezeu pentru ca sa putem fi umpluti cu toata
plinatatea lui Dumnezeu.
Vom continua studiul nostru in editia urmatoare continuand
sa privim la caracterul dragostei lui Dumnezeu si cum o putem aplica in viata
noastra.

Subiect: Studiu Biblic: Dragostea - Capitolul II Mier Mar 11, 2009 9:06 pm

Capitolul II

Sursa Dragostei

Ne continuam acum studiul nostru referitor la perceptele
despre iubire, asa cum sunt ele redate de Biblie si felul in care sunt integrate
in viata crestina. Am vazut ca cele mai mari porunci din Biblie sunt, prima,
sa-L iubesti pe Dumnezeu si, a doua, sa-ti iubesti aproapele. Am aruncat,
mai apoi, o privire asupra cuvintelor folosite in greaca - limba Noului Testament
- pentru "dragoste". Am vazut ca sunt patru cuvinte grecesti care descriu
fiecare un anumit fel de dragoste si ne-am oprit la cel mai folosit in Biblie
- agape. Am vazut ca este, mai inainte de toate, o dragoste
care porneste de la Dumnezeu, cea mai extraordinara dovada a acestei iubiri
fiind insasi jertfirea lui Isus Cristos pe cruce pentru intreaga omenire.
A fost jerfirea Fiului lui Dumnezeu, fara pacat, pentru toti pacatosii din
trecut, prezent si viitor. A fost o jertfa din dragoste pentru toti acei
care I-am fost dusmani. O dragoste divina!
Am mai subliniat ca dragostea noastra este departe de a
se asemana cu dragostea pe care ne-a aratat-o Dumnezeu prin Acela care a
luat povara pacatelor noastre si a murit in locul nostru pe cruce. Totusi,
suntem indemnati de catre Scripturi sa ne iubim unii pe altii asa cum ne-a
iubit Cristos.
<blockquote> "Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii preaiubiti. Traiti in dragoste,
dupacum si Cristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos
si ca o jertfa de bun miros" lui Dumnezeu." (Efeseni 5.1-2)
</blockquote>"si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul
<blockquote> ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru
pacatele noastre. Prea iubitilor, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi,
trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii." (1Ioan 4.10,11)
</blockquote>"Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El si-a dat viata pentru noi;
<blockquote> si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati." (1Ioan 3.16)
</blockquote>Imposibil, ai putea sa te gandesti. Cum as putea sa Il
imit pe Dumnezeu? Cum as putea sa iubesc cum m-a iubit El? Nu pot sa o fac!
Este o chemare prea inalta. Cum poate Dumnezeu sa ne ceara atat de mult?
Multi dinte noi citim aceste versete dar nu intelegem cu adevarat ceea ce
ni se cere de fapt. Majoritatea observam ca, de cand am fost mantuiti, avem
o dragoste crescanda pentru ceilalti, dar suntem constienti de limitele noastre.
De obicei, ii iubim pe acei care ne iubesc si nu pretind prea multe de la
noi. Ce se intampla cu cei care profita de pe urma noastra sau ne sunt impotriva?
Acesta este punctul in care majoritatea dintre noi isi ating limitele. Dar
Isus ne cere sa ne depasim limitele.
<blockquote> "Dar Eu va spun voua, care Ma ascultati: Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti
bine celor ce va urasc, binecuvantati pe cei ce va blastama, rugati-va pentru
cei ce se poarta rau cu voi. ...Daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata
vi se cuvine? Si pacatosii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Daca faceti bine
celor ce va fac bine, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii fac asa. Si
daca dati cu imprumut acelora de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce rasplata
vi se cuvine? Si pacatosii dau imprumut pacatosilor, ca sa ia inapoi intocmai.
Voi insa, iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine si dati cu imprumut, fara
sa nadajduiti ceva in schimb. Si rasplata voastra va fi mare si veti fi fiii
Celui Prea Inalt; caci El este bun si cu cei nemultumitori si cu cei rai."
(Luca 6.27-28; 32-35)
</blockquote>Care este raspunsul obisnuit al crestinului la aceste versete?
Suntem de acord cu Cuvantul in inimile noastre si ne dam silinta sa le implinim.
Putem chiar sa sfatuim pe altii sa-si iubeasca dusmanii si putem, plini de
neprihanire de sine, sa aratam esecurile fratilor si surorilor noastre de
a respecta aceste cuvinte ale Domnului nostru. Dar cand suntem noi in aceeasi
situatie, ce facem? Intr-un oarecare fel vedem situatia noastra ca fiind
unica, creem scuze pentu lipsa noastra de dragoste si mergem mai departe
cu viata noasta crestina, fara a fi cu adevarat in stare sa intelegem aceasta
dragoste de care vorbeste Isus si pe care o cere de la noi. Este oare posibil
sa iubim asa cum ne-a iubit Cristos? Eu cred ca raspunsul este si da si nu.
Isus nu ne-ar cere ceva imposibil, deci concluzia ar fi ca avem abilitatea
de a iubi in felul acesta. Dar cred ca este imposibil, daca ne bazam pe
propria noastra abilitate. Dupa cum bine stiti, noi nu avem aceasta
abilitate. Aceasta abilitate, de a iubi cu o dragoste neconditionata, gata
de sacrificiu, poate veni doar de la o singura sursa - Acela care este dragoste
- Insusi Dumnezeu.
<blockquote> "Prea iubitilor, sa ne iubim unii pe altii; caci dragostea este de la Dumnezeu.
Si oricine iubeste, este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu. Cine
nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este dragoste."
(1Ioan 4.7- Cool

</blockquote>Sursa dragostei locuieste in tine daca crezi in Isus Cristos.
Daca ti-ai pus increderea in Isus Cristos acceptandu-L ca Mantuitorul tau,
Duhul Lui a venit sa locuiasca in tine. Predandu-ti viata in mainile Lui,
El va produce in tine dragostea agape.
Biblia spune ca dupa ce devenim crestini, avem o alegere
de facut. Putem sa umblam dependenti de puterea Duhului Sfant, sau putem
sa umblam dependenti de firea noastra. Cand vorbim de umblarea in firea noastra
ne referim la umblarea bazata pe efortul nostru de a implini voia lui Dumnezeu
si nu ne referim la vechea noastra natura decazuta, in care nu locuieste
nici un lucru bun (Romani 7.18). Daca citesti Galateni 5.19-21, vei vedea
ce vine din firea noastra. Nu avem in noi nici cea mai mica capacitate de
a indeplini voia lui Dumnezeu. Cand ne incredem in Cristos sa ne salveze
din starea noastra de pacat, El infrange puterea vechii noastre naturi si
ne transforma in fiinte noi (2Corinteni 5.17) cu dorinte noi, care vin din
Duhul Sau, care locuieste in fiecare credincios. Indata realizam ca in noi
are loc un razboi in care inamici sunt firea si Duhul.
<blockquote> "Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului si Duhul impotiva firii:
sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti."
(Galateni 5.17)
</blockquote>Avem acum o alegere de facut caror dorinte sa ne predam. De aceea Pavel spune
in versetul 16:
<blockquote> "Zic dar: umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti."
</blockquote>Abilitatea de a iubi vine de la Duhul Sfant, nu de la noi.
El va produce in noi dragostea Lui divina atunci cand ne bazam pe El sa o
faca.
<blockquote> "Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga
rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandeta, infranarea
poftelor..." (Galateni 5.22)
Isus a spus ca El este vita iar noi suntem mladitele si
</blockquote>daca ramanem in [dependenta fata de] vita, vom aduce roada. El spunea ca
mladita nu poate sa rodeasca singura; trebuie sa se bazeze pe vita. Pentru
ca, spunea El, "despartiti de Mine, nu puteti face nimic." (Ioan 15.4,5)
Speram ca am adus putina lumina asupra felului in care
trebuie sa traim in ascultare si dependenta fata de Dumnezeu, in special
in ceea ce priveste dragostea. In urmatoarele editii vom privi mai mult la
ceea ce Biblia vrea sa spuna cand suntem indemnati sa ne iubim unii pe altii,
incercand sa aplicam ceea ce am invatat pana acum in studiul nostru despre
dragoste.

Capitolul III

Dragostea Este Indelung Rabdatoare

In numerele trecute am studiat principiile biblice despre
dragoste, pornind de la definirea cuvintelor grecesti care exprima dragostea.
Am descoperit ca dragostea divina, cea mai des mentionata in Biblie, este
o dragoste neconditionata, capabila de orice sacrificiu. Este o dragoste
care nu poate fi castigata. O dragoste data gratuit, chiar si acelora care
sunt in oponenta totala cu cel care iubeste. Am vazut, deasemenea, ca, desi
noi eram dusmanii lui Dumnezeu, El Si-a dat viata pentru noi. Nu exista dragoste
mai mare decat aceasta. Cu o astfel de dragoste ne este spus in Biblie sa
ne iubim unii pe altii. Am vazut ca noi nu posedam aceasta abilitate de a
iubi in noi, ci ea vine de la Duhul Sfant care locuieste in noi. Noi trebuie
sa invatam sa ne incredem in Duhul Sfant si sa Ii ingaduim sa produca in
noi roadele dragostei lui Dumnezeu Si cred ca aceasta dependenta trebuie
sa se manifeste in orice situatie care cere dragostea noastra.
Deci haideti sa privim, dintr-un punct de vedere mai concret,
ceea ce inseamna a iubi intr-o acceptiune biblica, pentru a putea invata
sa Il lasam pe Dumnezeu sa iubeasca prin noi, in orice situatie de zi cu
zi din viata noastra. Vom face acest lucru studiand asa numitul "capitol
al dragostei" - 1Corinteni 13 - unde ne este data o definitie practica a
ceea ce este dragostea. Vom incepe in versetul 4 unde ni se spune: "Dragostea
este indelung rabdatoare..."
De multe ori, umbland prin oras, sau calatorind cu autobusul,
vad oameni asteptand la cozi lungi. Deobicei, lumea asteapta pentru a cumpara
alimente care se gasesc mai greu, sau asteapta la vreun ghiseu sau banca.
Si ma gandesc cat de rabdatori pot fi oameni sa astepte atat de mult pentru
ceva banal, cum este un litru de lapte. Fiecare persoana are nivelul sau
de rabdare. Unii nu rezista sa stea atat de mult la coada din cauza ca nu
au la fel de multa rabdare ca ceilalti. Aceasta gandim cei mai multi dintre
noi cand vorbim despre rabdare. Dar, oare despre aceasta vorbeste Biblia,
cand ne spune ca dragostea este rabdatoare?
Noul Testament vorbeste, in principiu, despre rabdare,
atribuindu-i doua sensuri, uneori foarte greu de deosebit. Primul cuvant
grecesc, folosit in acest verset, exprima autocontrolul manifestat in fata
unei provocari. Presoana rabdatoare nu se grabeste sa dea replica sau sa
pedepseasca. Acest termen se refera la opusul furiei si este asociat cu mila.
Al doilea cuvant grecesc, folosit in versetul 7 din 1Corinteni 13, exprima
calitatea de a nu ceda in fata circumstantelor nefavorabile, sau de a renunta
cand apar incercarile. Este opusul descurajarii si este asociata cu speranta.
Vom reveni asupra acestui sens intr-un numar viitor, cand vom discuta despre
versetul 7. Am putea rezuma cele doua definitii astfel: 1)A suporta pe cineva
(persoana) v.4 2)A suporta ceva (circumstanta) v.7 Pentru a intelege mai
bine ce este rabdarea biblica, haide sa privim la rabdarea pe care Dumnezeu
o are in ce ne priveste. Referindu-se la ziua judecatii, cand cerurile si
pamantul vor fi distruse, Petru spune:
<blockquote>
"Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are
o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti
sa vina la pocainta." (2Petru 3.9)
</blockquote>
Ce Il impiedica pe Dumnezeu sa aduca judecata? Dragostea
Lui rabdatoare pentru om. El suporta aceasta omenire rebela, plina de
pacat, asteptand ca noi sa ne intoarcem la Cristos si sa fim mantuiti. Pavel
spune acest lucru in Romani 9.22,23:
<blockquote>
"Si ce putem spune, daca Dumnezeu, fiindca voia sa-Si arate mania si sa-Si
descopere puterea, a suferit cu multa rabdare niste vase ale maniei, facute
pentru pieire; si sa-Si arate bogatia slavei Lui fata de niste vase ale indurarii
pe care le-a pregatit mai dinainte pentru slava..."
</blockquote>
Noi meritam mania lui Dumnezeu si totusi, datorita
dragostei Lui rabdatoare, am primit mila Lui prin credinta in Cel
care a indurat mania lui Dumnezeu in locul nostru, Isus Cristos. Aceiasi
dragoste ne este ceruta si noua, cand, in 1Tesaloniceni 5.14,15, ni se spune:
<blockquote>
"Va rugam, de asemenea fratilor, sa mustrati pe cei ce traiesc in neoranduiala;
sa imbarbatati pe cei deznadajduiti; sa sprijiniti pe cei slabi, sa fiti
rabdatori cu toti. Luati seama ca nimeni sa nu intoarca altuia rau pentru
rau; ci cautati totdeauna sa faceti ce este bine atat intre voi, cat si fata
de toti."
</blockquote>
Care este reactia ta cand cineva spune sau face ceva impotriva
ta fara a avea motiv intemeiat? Vrei sa replici? Acolo de unde vin eu, exista
o expresie: "Eu nu ma infuriu, eu ma fac (devin) chit." Este aceasta atitudinea
noastra? Vrem noi sa egalam scorul, razbunandu-ne pe cei care ne-au gresit?
Ce a facut Isus? Desi avea la dispozitie mai mult de douasprezece legiuni
de ingeri (Matei 26.53), El a lasat sa fie arestat si in cele din urma sa
fie rastignit fara sa fie vinovat de vreo crima. El a renuntat la drepturile
Lui din dragoste. Suntem noi dispusi sa facem acest lucru pentru a putea
iubi pe altii? Aceasta dorinta nu este in noi in mod natural. Dupa cum am
mai spus, dragostea lui Dumnezeu este supranaturala si o primim doar daca
depindem de Duhul Lui sa iubeasca prin noi.
Noi ne putem astepta sa fim ofensati de cei care nu Il
urmeaza pe Isus Cristos. Dar ce se intampla cand primim ofense de la un alt
credincios? Acest lucru se va intampla si trebuie sa fim instare sa abordam
aceasta problema cu dragoste. Efeseni 4.2,3 ne indeamna:
<blockquote>
"...cu toata smerenia si blandetea, cu indelunga rabdare; ingaduiti-va
unii pe altii in dragoste si cautati sa pastrati unirea Duhului prin legatura
pacii."
</blockquote>
Una dintre armele lui Satan, pe care o foloseste constant
impotriva Bisericii, este dezbinarea. Daca poate baga zazanie si dusmanie
intre crestini, prin aceasta poate distruge eficacitatea Bisericii. Trebuie,
deci, sa pastram unitatea noastra ca si credinciosi, fiind ingaduitori unii
cu altii, condusi de dragoste. Trebuie sa facem precum ne este spus in Coloseni
3.12-14:
<blockquote>
"Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si preaiubiti, imbracati-va
cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu
indelunga rabdare. Ingaduiti-va unii pe altii si, daca unul are pricina
sa se planga de altul, iertati-va unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos,
asa iertati-va si voi. Dar mai presus de toate acestea, imbracati-va cu
dragostea, care este legatura desavarsirii."
</blockquote>
Avem acum putinta, prin Duhul Sfant, care locuieste in
noi, sa punem deoparte vechiul nostru eu, cu toate obiceiurile rele pe care
le avea, si sa imbracam noul eu, nascut in imaginea lui Cristos (Coloseni
3.1-14). Vechiul nostru eu a fost rastignit cu Cristos. Acum Cristos este
viata noastra. Duhul Lui locuieste in noi. Ne putem increde in El ca va produce
in noi roada rabdarii (Galateni 5.22).
Cand o persoana iti intra in fata, dupa ce ai stat la coada
o jumatate de ora, sau cand un frate sau o sora in Domnul incepe sa te irite,
sau poate ti-a facut ceva, esti pus in fata unei alegeri. Poti sa te infurii
si sa reactionezi la ceea ce ti s-a facut, fie in gand, fie actionand, sau
poti sa fi rabdator cu acea persoana. Cand se mai iveste o astfel de situatie,
nu reactiona in modul obijnuit (ai fost eliberat de aceasta povara); ci mai
degraba roaga-te lui Dumnezeu, admitand ca nu esti instare sa iubesti, si
cere-I sa iubeasca El prin tine. Incredinteaza-te Lui si vei incepe sa
experimentezi in viata ta aceasta dragoste supranaturala.

» Versete biblice...Bibile verse
» Glume crestine - sa glumesti fara sa pacatuiesti
» Studiu Biblic...Bible study
» Devotiune 2009